Am simţit pentru prima dată cu adevărat limitările frustrante ale legislaţiei audiovizualului. După 3 şedinţe cu discuţii interminabile pe seama modului în care televiziunile au acoperit ”evenimentul” crucial pentru naţie, circul prilejuit de moartea şi înmormântarea mamei unei “vedete”, concluzia a fost că nu se poate sancţiona mai nimic! Şi sigur nu suficient pentru a descuraja posturile să recidiveze! După multe ore în care mi-am simțit neuronii murind de dezgust și revoltă pentru felul în care televiziunea ultimilor ani înțelege câteodată să-și îndeplinească rolul, a trebuit să constat că, oricât de anormal mi s-ar părea mie ceea ce am văzut și auzit în fragmentele respective, nu s-a încălcat legea decât puțin și nu ”în puncte esențale”.
Category Archives: anacronic
dialog 100%
M-a invitat fostul meu coleg, Claudius Donciu, în prezent redactor șef la Wyl TV și Wyl FM din Ploiești, la un dialog televizat. A ieșit foarte bine. Am vorbit despre mine (deh :) ), despre începuturile și traseul prin mass-media, despre oamenii care mi-au influențat evoluția umană și profesională, despre Octavian Paler, Jeana Gheorghiu, Ileana Vulpescu, Gigi Călin, despre tarele televiziunii, despre CNA, liceeni, LicArt, teatru, cărți… Dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre cum gândesc și cum am ajuns să fiu cel de astăzi, iată înregistrarea emisiunii :)
în ”misiune” la Ploiești, ca membru CNA
Când am acceptat numirea în Consiliul Național al Audiovizualului, mi-am asumat o mare responsabilitate. Aceea de a pune umărul ca, la un moment dat, audiovizualul românesc să se mai vindece de unele dintre din tarele sale și să devină, astfel, mai util în construirea unei societăți normale, decente și funcționale (da, știu, sunt idealist, nu-i nevoie să mi-o mai spuneți :) Pentru asta nu sunt suficiente experiența de 21 de ani de muncă în mass media, educația pe care am primit-o, valorile în care cred, inteligența și bunul simț, echilibrul și coloana vertebrală. Pentru că e vorba de o muncă în echipă. Și nu mă refer doar la colegii mei din CNA. Ci la societatea civilă și la toți cei care lucrează în posturi de radio și televiziune mai mici sau mai mari. De aceea, obiectivul meu principal e, pentru început, închegarea acestei echipe, plecând, evident, de la cunoașterea reciprocă și înțelegerea modului în care vedem și ne raportăm la domeniul audiovizual de care suntem toți legați.
primele mele impresii ca membru CNA
Au trecut mai puțin de 3 luni din momentul în care 459 de parlamentari români au considerat, prin votul lor, că sunt potrivit pentru a fi membru titular al Consiliului Național al Audiovizualului. Pentru cineva ca mine, responsabilitatea asumată e mult mai mare decât statutul sau beneficiile care însoțesc o astfel de funcție publică. Recunosc aici că, deși știam mai multe despre scopul și funcționarea CNA decât telespectatorii, n-aveam idee despre ce înseamnă, cu adevărat, munca de acolo și, mai ales, despre situațiile cu care se confruntă membrii consiliului, în încercarea lor de a asana peisajul audiovizual.
cum am descoperit că nu tot ceaiul e amar :)
Cred că v-am mai spus. Îmi plac lucrurile dulci sau sărate și nu le suport pe cele iuți sau, mai ales, amare. Prin urmare, n-am băut niciodată ceai, cafea sau bere. Acum o să vă vorbesc doar despre primul din listă, pentru că în privința lui a survenit o schimbare. De fiecare dată când pomeneam de el, nu se putea ca cineva să nu-mi explice că nu e adevărat, ceaiul nu e ca pelinul. Sigur, cei mai mulți mă sfătuiau să pun o tonă de zahăr sau miere, ceea ce, evident, nu are sens. Dacă vreau să mor de diabet sau atac de cord, prefer prăjiturile, înghețata și ciocolata, nu o zeamă îndulcită doar ca să nu-i simt amăreala.
am fost la școala de artiști :)
Pentru că sunt un om curios și interesat mai ales de cum fac alții lucrurile frumoase de care eu nu sunt în stare, m-am autoinvitat la unul dintre cursurile Companiei de artiști Dorian’s Art, condusă de prietena mea, Dana Dorian. V-am mai spus eu că, din tot ce n-am primit de la natură, cel mai tare mă doare absența unei voci cu care să (în)cânt oamenii. De aceea sunt un ascultător fidel de muzică și, evident, un pasionat jurat neoficial al concursurilor de talente de la noi și de aiurea. Și pentru că nu ajungi acolo din senin, ci după multă și complicată muncă, am zis ia să văd și eu cum se-ntâmplă procesul acesta prin care un tânăr cu voce devine un artist.
