Puțini dintre cei mai tineri de 20-30 de ani știu cine a fost Florin Constantiniu. Și mulți dintre cei care știu, datorează acest lucru în special controverselor născute de publicarea celebrei în epocă Istorii sincere a poporului român. După cum mă știți, și nu m-am schimbat în ultimii 45 de ani :), nu-mi place naționalismul de paradă și bătutul găunos în piept în numele unei mândrii artificiale. De aceea, apariția acelei cărți a fost pentru mine un prilej de (re)evaluare a multor lucruri învățate în școală, dar care nu păreau să justifice aura cu care fuseseră împodobite de conștiința populară. Și, desigur, un pretext pentru a-l invita în studioul Antenei 1 pe cercetătorul istoric mai sus pomenit. Și ce alt prilej mai bun decât 1 decembrie? Au trecut aproape 20 de ani, dar lucrurile nu s-au schimbat în bine. Ba, dimpotrivă, par să confirme unele dintre concluziile pe care un telespectator de atunci le-ar fi putut trage urmărind emisiunea.
Zice Domnia Sa la un moment dat: ”Corupția are o vechime multiseculară în istoria poporului român. Hatârul și bacșișul sunt cele două coordonate ale vieții noastre publice”
