Oare a avea un model înseamnă să-i copiem sistemul de valori şi, implicit, manifestările derivate din aplicarea acestuia? Sau înseamnă să înţelegem mecanismele care au dus la construirea acelui sistem şi a bazelor adoptării şi credinţei în acele valori? În primul caz, nevoia de modele ia chipul unui actor care se îmbracă în straie de Napoleon şi se plimbă ţanţoş pe stradă, aşteptând ca oamenii să se plece şi să-i spună Împărate!
Category Archives: anacronic
puţine modele, multe întrebări (1)
Îi adorăm pentru că sunt faimoşi. Sunt apreciaţi şi înconjuraţi de atenţie. Primesc premii şi se vorbeşte de ei la televiziune. Au bani şi-şi pot împlini orice vis. Sunt prezenţi în manuale sau conduc destinele naţiunilor. Cele mai numeroase modele nu merită însă prea multă atenţie. Sunt făcute din sclipici, dar atât de goale de conţinut încât şi cei mai aprinşi admiratori ar îngheţa auzind ecoul.
eu cred în Jean Valjean
Cineva, cândva, în nu mai ţin minte ce împrejurare, m-a-ntrebat în ce cred. Eu cred în Jean Valjean… Nu ştiu dacă a existat. Sau dacă fiinţa în carne şi oase care, poate, l-a inspirat pe Victor Hugo când a scris Mizerabilii, semăna atât de bine cu personajul principal. În aceste timpuri, dominate de o sufocantă revărsare de superficialitate, egoism, prostie şi agresivitate, mi-e greu să cred că există diguri construite din cel mai pur material uman, aşa cum a fost Jean Valjean. Există însă, în fiecare dintre noi, dorinţa ascunsă ca cei dragi să fie asemănători idealurilor noastre.
Din vremuri de demult
Pentru că nu m-am îngrijit niciodată, am foarte puţine înregistrări cu mine la ştiri sau moderând emisiuni. Din fericire, am colegi care au salvat unele imagini în care apar şi eu :) Ca şi cele de mai jos, surprinse în timpul unui jurnal de la Naţional TV, din 2005. De altfel, cel care mi le-a dat este chiar reporterul cu care am un dialog despre paintball şi care, azi, îmi este din nou coleg, la România TV, ca producător, de această dată.
diferenţa
Ştiţi care este diferenţa dintre omul din stânga imaginii (Tudorel, imitatorul de la Românii au talent, lucrează la salubritate) şi cei dintre coperţile publicaţiei din dreapta? Nu că primul trăieşte, la 31 de ani, într-un cămin de nefamilişti şi ceilalţi în palate fortificate… Nu că primul strânge chiştoacele pe care ceilalţi le aruncă pe jos, nu că el spăla, la 8 ani, parbrizele maşinilor de fiţe ale celor din dreapta, nici că el n-are şcoală, în timp ce miliardarii îşi trimit beizadelele peste mări şi ţări să se umple de diplome inutile…
răzvrătirea cuvintelor
Vine o vreme când cuvintele se răzvrătesc, pur şi simplu. Nu mai vor să se aranjeze cuminţi, în şir indian, pregătite să spună banal şi concis, ceea ce avem noi senzaţia că vrem să spunem celorlalţi. Te rogi de ele, le ameninţi, le întorci spatele, le cazi în genunchi. Inutil! Nu vor şi pace să se-nşire pe hârtie (sau pe ecran). Unul se pune sus, altul jos, unul în diagonală. Ce să faci? Tot ai senzaţia că ai ceva de spus, dar n-ai cu ce!
