şi-a fost (din nou) premiera piesei “Autorul” – partea a 5-a – întoarcerea acasă

Şi-a sosit momentul să ne despărţim de Petroşani. La fel ca Reşiţa, va rămâne pentru mine un reper în, habar n-am cât lungă va fi, “cariera” de dramaturg. De ce să mint, mi-ar cam plăcea să cunosc toată ţara aşa :) Şi cât mai mulţi oameni deosebiţi. Nu ştiu când voi reveni aici, dar mi-am propus ca asta să se-ntâmple relativ repede.

Am ales ca drum de întoarcere varianta prin Târgu Jiu. Aşa că am purces pe defileu. Deşi e duminică după-amiaza, nu prea e trafic. Asta nu înseamnă că se merge bine, pentru că şoseaua e o ruină şi, din loc în loc, trebuie să aştepţi la stop ca să poţi merge mai departe. Din păcate, pentru că trebuie să stau cu ochii la găurile de ocolit, nu prea pot privi la peisaj. Care e, credeţi-mă, demn de toată atenţia. Versanţii stâncoşi, râul care şerpuieşte pe lângă drum, pădurile care şi-au pierdut, din păcate, culorile de toamnă, serpentinele care îţi pregătesc surprize la fiecare curbă… Mă gândesc că, dacă ar exista o posibilitate să faci din tot traseul unul pietonal şi să duci românii, în grupuri, la plimbare pe jos, naţiunea asta s-ar mai destresa şi ar reînvăţa care sunt lucrurile care contează :)

Restul drumului nu are lucruri importante de menţionat. Câteva constatări: spre deosebire de acum câţiva ani, la intrarea în Târgu Jiu au apărut indicatoare spre capodoperele lui Brâncuşi. Destul de multă lume opreşte încă şi cumpără ceramică de Horezu. Chiar dacă legea le interzice, ţăranii merg bine mersi cu căruţele încărcate cu fân pe drumurile naţionale. Am făcut mai puţin ca la dus, e adevărat că nu ne-am oprit de prea multe ori. Vreo 5 ore. Plus încă una de la intrarea în Bucureşti până acasă :)

PS. Click pe fotografii, ca să le vezi mari.

PPS. Citeşte aici, aici, aici şi aici, celelalte episoade ale călătoriei mele la Petroşani, pentru a asista la premiera piesei mele, Autorul :)