Papa întinde o mână ateilor. Vaticanul îi dă peste ea!

V-am zis eu aici că va fi interesant de urmărit noul Papă. Şi iată că, foarte curând, el face o nouă surpriză turmei sale, desatanizând ateismul şi întinzând o mână celor care respectă legile divine, fără să le fi primit la botez ca sarcină obligatorie şi sub spectrul unor pedepse cumplite. În predica sa de săptămâna trecută, le-a spus credincioşilor că ateii nu sunt automat răi, iar acestora din urmă că, dacă vor face fapte bune, nu vor mai fi consideraţi eretici, tocmai buni de ars pe rug, fie el şi abstract. Şi-a-ncheiat en fanfare: “A face bine nu e o chestiune de credinţă, ci o carte de vizită!”

Nu s-a mai cutremurat aşa Biserica Catolică, din 1992, an în care Papa Ioan Paul al II-lea i-a cerut scuze lui Galileo Galilei că era să-l ardă pe rug pentru c-a îndrăznit să susţină teoria heliocentristă. După 360 de ani, creştinii din toate colţurile lumii binevoiau să accepte că în centrul universului (mă rog, sistemului nostru planetar) e, totuşi, soarele, şi că pământul, bietul de el, nu face decât să se-nvârtă plebeu în jurul lui. Le-a luat ceva timp, dar, hei, mai bine mai târziu decât niciodată!

Acum, cuvintele Suveranului Pontif nu fac decât să consacre un adevăr de bun-simţ, pe care secolele de îndoctrinare religioasă au reuşit să-l atrofieze chiar şi în minţi de la care ai aştepta o viziune ceva mai amplă asupra lumii. Că nu contează câte cruci îţi faci, câte zile de post ţii, câte icoane pupi, de câte ori cazi în genunchi în biserică sau de câte ori te rogi pentru iertarea păcatelor. Că toate astea nu valorează mai nimic, dacă nu faci bine în tine şi celor de lângă tine. Şi invers, dacă eşti un om bun, corect, altruist, care n-ai închis ochii la răul din jur şi nu ai ezitat să faci bine, atunci când ţi-a stat în putere, nu meriţi flăcările gheenei, doar pentru că nu ţi-ai circumscris acţiunile  unei credinţe într-o putere superioară. Dacă mă întrebaţi pe mine, un astfel de om ar merita mai abitir binefacerile raiului decât cel care face bine doar pentru ca aşa îi cere religia sau de frica de o judecată divină, fără drept de apel.

Şoc şi groază printre bigoţi! Cum adică, ateii, dacă fac bine, nu trebuie urâţi, doar pentru că nu cred în Dzeu? Pai, dacă nu-i urâm, cum ne simţim noi superiori? Şi, dacă nu deţinem noi exclusivitatea într-ale mântuirii, ce ne va face să mergem înainte? Pe cine mai dăm noi vina pentru răul din lume? E, de fapt, o întrecere de făcut bine, nu cruci? Trebuie luate măsuri! Şi, ca orice minune care ţine doar trei zile, afirmaţia Papei a fost întoarsă pe dos de unul dintre vaşnicii apărători ai purităţii dogmei, un purtător de cuvânt al Vaticanului. Care, plin de importanţă, i-a anunţat pe atei să nu deschidă şampania, că tot în iad vor arde, oricât bine ar face ei în viaţă. Mai mult, o să-i însoţească şi credincioşii care nu vieţuiesc într-un cadru organizat de biserica catolică apostolică, singura care pune ştampila cu “admis” pe CV-urile oamenilor. Noroc că pe Papă nu-l alege plebea, că ar fi fost nevoiţi făcătorii de imagine să inventeze şi o scuză pentru “scăparea” lui, pentru a nu pierde voturile habotnicilor la următoarele alegeri. Aşa, nu-i rămâne decât să fie mai atent la ce spune data viitoare, să nu-şi aducă biserica, din greşeală sau neatenţie, în secolul 21!