Azi sunt mândru de mine! Am răspuns datoriei cetăţeneşti de a fi martor! Îndatorire de mare responsabilitate, după cum se va dovedi. Aşa că aştept medalia şi mulţumirile conducerii oraşului!
Tocmai îmi puneam cumpărăturile în maşină, când se apropie de mine un poliţist. Ca orice om care n-are nimic pe conştiinţă, m-am crispat o secundă :) Dar nu era cazul, nu parcasem pe spaţiul verde de sub betoane, nici nu aveam uitate cauciucurile de iarnă (pentru că am all seson, na!).
Amabil, dar fără zâmbet, m-a rugat să fiu martor la nişte măsurători pe care trebuia să le facă, legate de un mic accident. Un nene lovise uşor cu maşina o tanti. Nimic grav, din fericire, altfel nu scriam eu aşa sprinţar! Dar, mi-a explicat domnul agent, aşa sunt procedurile, trebuie un martor care să ţină capătul ruletei, să nu fie bănuiţi poliţiştii constatatori de sindromul “anastase”. Am zis “sigur că da”, imediat după ce mi-au trecut prin cap toate scenariile negre posibile despre plimbarea mea prin tribunal, ca semnatar în cine ştie ce se va dovedi că va fi fost acest incident stradal. Ca un fin psiholog, poliţistul o fi citit în ochii mei teama atavică de tenebrele justiţiei de la noi, aşa că s-a grăbit să mă liniştească: n-o să vă cheme nimeni la proces, sau altceva. După ce i-am dat buletinul, am primit şi un compliment, cică arăt mai gras la televizor. De aceea a avut nevoie de nume, ca să mă recunoască :)
Vorbă lungă, sărăcia omului. Am luat poziţia de drepţi şi am ţinut capătul ruletei, la şold, cum cere regulamentul. Covârşit de misiunea mea, am apreciat ochiometric, cu atenţie, distanţa pe care omul legii (sâc!) o afla scrupulos de pe banda metalică. 4 distanţe s-au bucurat de supervizarea mea! După care m-au pus să semnez! De 10 ori!!! Pe cinci formulare identice! Cei doi îşi vor petrece, probabil, după-amiaza, completându-le! Dar asta nu mai e responsabilitatea mea. Aşa că am plecat, cu mulţumirile poliţiştilor şi ale şoferului în culpă (minoră, se pare, victima traversând prin mijlocul drumului. Dar eu n-a fost martor la accident, aşa că e treaba altcuiva să stabilească adevărul). Şi, desigur, cu mândria de a fi pus umărul, mă rog, şoldul, la bunul şi birocraticul mers al societăţii noastre.
Acum 2 ani am primit o amenda de 120 lei pentru depasirea vitezei, in zona podului Grant. Aveam 62 km/h. M-au tras pe dreapta si am dat sa platesc. Domnul politist mi-a spus ca nu poate sa-mi incaseze banii, probabil ii era lene sa completeze chitanta. am mers a diua zi, constincios, cum spui tu, sa platesc la CEC, jumatate, cum e procedura, 60 de lei. Nu mi-am mai facut probleme, si uitasem de incident. Anul trecut, vreau sa vand masina si imi trebuie certificatul fiscal. Dau fuga sa achit la circa financiara impozitul. Cei de acolo nu puteau sa-mi dea certificat pentru o singura masina, cea pe care doream s-o vand. Asa ca trebuie sa platesc tot impozitul pentru ceea ce detineam in materie de auto. Bun! Dar cand sa-mi dea cerificatul, aflu cu stupoare ca sunt dat in urmarire pentru o amenda neachitata. Era vorba de amenda platita la CEC. Ca sa-mi dea cerificatul totusi, cei de la circa financiara ma pun sa mai platesc inca o data amenda, dar de data asta integral, adica 120 de lei. Nu mai gaseam chitanta cu care platisem la CEC si a fost imposibil s-o gaseasca si cei de la CEC, care m-au amanat vreo 3 saptamani. Cu tot cu drumurile in reluare la Circa Financiara, CEC si politie, cred ca am depasit 400 de lei. Si asta pentru o depasire de viteza cu cativa km, noaptea pe podul Grant….