Dacă tot nu mai avem președinte certăreț, iar chiloții ”vedetelor” sunt încă în vacanță, era timpul să izbucnească o nouă agitație pe scena publică românească. Televiziunile se înghesuie să se îngălbenească, iar știrea zilei e… cursul francului elvețian! Oameni care habar n-aveau cu ce-și plătesc paznicii văcuțelor mov pita și ceapa luate de la supermarket, își încep discuțiile la serviciu cu ”ai văzut, tu, cât s-a făcut francul elvețian?”. Te întrebi dacă nu cumva România e pe cale să-l adopte ca monedă națională.
Eu nu înțeleg. De ce atâta tevatură pentru că niște persoane private trebuie să returneze unor instituții private mai mulți bani, pe baza unui contract legal, semnat de ambele părți? Nu e vorba de o nouă dijmă inventată peste noapte la palatul Victoria, nici de vreun tribut stabilit ad-hoc de Bruxelles. Nu se pune problema vreunei mașinațiuni a Băncii Naționale de depreciere a leului pentru cine știe ce scopuri obscure. Ci de o măsură a autorităților de la Berna și de consecințele ei asupra unei înțelegeri între două părți, prin care una a luat niște bani, și-a făcut treburile cu ei, și trebuie să-i dea înapoi celeilalte, în condiții asupra cărora au căzut de acord. Nu i-a forțat nimeni să ia credite, nu i-a obligat nimeni să le contracteze în acea monedă și sigur nu i-a oprit careva să citească toată hârțogăraia pe care le-au pus-o sub nas băncile. Și chiar dacă o făceau, nu cred că găseau vreo mențiune despre obligativitatea respectivei instituții financiare de a ține în frâu nărăvașul franc.
Deci, unde-i interesul public?
Multe voturi s-au câștigat cu sintagma ”stat al asistaților”. Mulți corporatiști și întreprinzători privați, dar și bugetari cu lefuri sigure, nu suportă ideea ca executivul să-i sprijine pe cei care au probleme și nu se descurcă singuri. Să pună mâna să muncească și, dacă nu le ajung banii de lemne, să mai pună o treanță pe ei. Să încetăm cu ajutoarele astea sociale, plătite din bani munciți de noi. Acum, brusc, când noi suntem cei cu dificultăți, ieșim în stradă și cerem guvernului și BNR ”să facă ceva”. Păi nu pot face nimic decât pe bani publici. Adică pe ai mei și-ai celorlalți care-și plătesc taxele. Și pe care eu, de exemplu, nu-i vreau cheltuiți pentru că niște oameni nu s-au gândit la viitor atunci când și-au luat o casă, o mașină sau televizor color. I-au înșelat băncile cu ceva? Au încălcat acestea contractul? Să le dea în judecată și să le stoarcă de bani.
Și să nu-mi spună nimeni că oamenii aceștia au luat credite din cauza sărăciei. Amărâților nu le dă nici tata mare împrumuturi, că nu au cu ce să garanteze. Le-au luat ca să trăiască mai bine. Ceea ce e nu e de condamnat, mai ales în logica mecanismelor care stau la baza unei economii capitaliste. Dar și-au asumat riscuri pentru asta. Pot privi cu empatie greutățile în fața cărora s-au trezit, dar nu înțeleg să le împartă cu mine, așa cum n-au făcut-o nici cu beneficiile unei dobânzi mult mai mici.
Există o vorbă din popor: nu te-ntinde mai mult decât ți-e plapuma. Și, oricât de ciudat ar părea, nu comuniștii au inventat-o!
”Dar n-am facut-o. Am strans multi ani si mi-am luat cand mi-am permis„
De ce nu au gândit și românii așa ? Iar asta cu cei ce nu s-au împrumutat nu au avut nevoie e o prostie , cum într-o Românie ieșită din comunism să existe vreun om să nu aibă nevoie de bani ? Eram majoritatea săraci și toți ne-am fi dorit cel puțin să ne înfrumusețăm cutiile de chibrit în care ne-a așezat Ceaușescu . Dar multora din noi ne-a fost frică să ne jucăm cu bancherii , să luăm credite cu buletinul ( metodă prea facilă de-a lua bani ,suspect de facilă ) ,există proverbul amintit și de Radu ,nu te întinde mai mult decât îți e plapuma ,vechi și mereu actualitate ! După mine , au greșit !
Mi se pare normal să scrii așa. Mă mir că nu i-ai făcut și tu proști și lacomi pe cei ce s-au împrumutat. Îți respect părerea, dar dă-mi voi să-ți spun și eu ce cred. Oricum spun, cu sau fără voia cuiva. Vă dați cu părerea din poziția celor ce nu s-a împrumutat. Acei ce nu a făcut-o din prea multă deșteptăciune sau prea multă științe despre afaceri bancare, creșteri valutare și risc, ci din simplu fapt că nu a avut nevoie ….pentru că a avut. Nu toți au avut norocul ăsta.
Ma bucur ca-ti tu dai cu parerea. Ba as fi avut nevoie sa ma imprumut, sa-mi iau si eu casa sau masina. Dar n-am facut-o. Am strans multi ani si mi-am luat cand mi-am permis. Poate as fi vrut si eu un imprumut ca sa-mi iau smartphone sau televizor color, dar am preferat sa ma multumesc fara ele. Dupa cum spuneam, saracii nu pot lua imprumut. Cei carora li s-au dat zeci de mii de franci ca imprumut nu sunt niste amarati care nu au dupa ce bea apa.
Daca m-as fi imprumutat, m-as fi documentat mult inainte, asa cum o fac si pentru o cuite cu biscuiti din care n-am mai cumparat inainte. Daramite pentru un produs care costa zeci de mii de euro si ma oblig sa-l platesc toata viata. Si sigur m-ar fi dus capul ca orice moneda as fi ales pentru credit, ea ar fi putut sa creasca peste un an, peste 7 sau peste 20. Nu trebuia sa ma “informeze” nimeni ca apa e uda.
As vrea sa fiu de acord cu acest mesaj doar ca vina este tot a statului.
Pentru ca nici un ziua de astazi in Romania cetateanul roman nu este protejat si informat corect si complet despre avantajele si dezavantajele achizitiei unui serviciu saunprodus Indiferent care ar fi acesta. De exemplu nu vi s-a intamplat sa cumparati un produs la un pret care parea foarte mic, dar utilizarea acestuia sa va genereze cheltuieli foarte mari?
Revenind la creditele in franci, bancile prezentau ca pe o minune a sistemului bancar aceste credite in franci.
Nimeni nu a mentionat nimic in momentulo cand ai achizitionat un astfel de credit, despre faptul ca francul poate creste la un astfel de nivel.
Persoanele care au un minim de cunostiinte bancare sunt foarte putine.
Nu am un credit in franci, dar mama mea are jun astfel de credit.
Nu mi s-a-ntamplat niciodata, pentru ca eu ma informez inainte. Mai ales cand e vorba de mai mult de 5 lei.
Cresterea sau descresterea cursului unei valute e o chestie de bun simt, nu trebuie sa te informeze absolut nimeni!!!! Cum sa te “informeze” cineva ca peste 7 sau 20 de ani, moneda in care ai vrut tu sa iei creditul o sa-si modifice valoarea????
E vorba de riscul pe care si-l asuma oricine care pune sau ia bani de la banci. Nu e vorba de cunostinte bancare, ci de putina gandire in avans.
Nu putem da vina pe stat. Cine trebuia sa informeze? Guvernul, presedintele, guvernatorul BNR ? Daca cumparam un produs ieftin si nu ne gandim cat e de scumpa intretinerea lui, e lipsa noastra de cultura economica. Nu intra in atrbutiile organelor de stat sa ne educe. Nimeni nu ne-a informat ca poate creste francul ? De unde sa stie autoritatile romane ce face Elvetia ? Nimeni din tara asta nu poate controla sau previziona acest lucru. Dar, pentru ca este atat de imprevizibil, noi trebuie sa ne ferim. Ei credit in franci cand esti platit in franci, nu cand esti platit in lei.
Imaginatia celor “de la butoane” este prodigioasa in a gasi mereu alte si alte categorii de cetateni pe care sa-i opuna pentru a abate atentia de la problemele adevarate: militari vs. civili, bugetari vs. salariati la privat, iubitori de animale vs. “hingheri”, dascali vs. parinti, pacienti vs. medici spagari, pensionari vs. tineri, soferi vs. politisti, diaspora vs. restul, acum creditori in franci elvetieni vs. banci… Pe urma, “jurnalistii” exacerbeaza problema si creeaza avalansa, pe baza justificarii informarii “corecte” a publicului si a “interesului general” – de fapt, pe baza apucaturii blestemate a acestui popor de a-si baga vesnic nasul in treburile altuia cu speranta manifesta ca “sa-i moara capra”… Ai dreptate, Radu: nu ne facem bine prea repede…
Majoritatea nu puteau accesa imprumuturi in alta moneda din cauza veniturilor mici. Singurii care nu faceau nazuri erau bancile ce dadeau credite in franci elvetieni. Asa ca “saracimea” s-a imbulzit la crefite in franci. Cine se gandea ca era deja planificata caderea francului si…..falimentarea romanului sarac…..