javre!

Un copil de 4 ani a fost omorât de maidanezi! În capitala României, ziua în amiaza mare! Ce fac oamenii în astfel de momente? Îşi asumă responsabilităţi, caută soluţii, deplâng moartea unui băieţel? Nu! Nicidecum! Aruncă vina unul pe altul, până când aceasta se aşterne mai grea ca pământul, peste rănile victimei. Primăria se spală pe mâini şi spune că locul dramei era privat. Câinii nu, dar ce contează? După eveniment, s-au găsit urgent zeci de angajaţi, maşini, dotări tehnice. Toate pentru a arăta la televizor cât de prompte pot fi autorităţile.

Nimic nou. De 20 de ani, toţi candidaţii au promis că vor rezolva problema. Odată ajunşi în fotoliile oficiale, au găsit tot felul de scuze pentru a nu se ţine de cuvânt. Şi în spatele cărora au dispărut şi grămezile de bani alocaţi de ochii lumii. Dar ei sunt, teoretic, pasibili de pedeapsa electoratului, şi nu doar o dată la 4 ani, ci şi printr-un referendum local, ori de câte ori membrii comunităţii consideră că nu sunt păstoriţi cum trebuie. Că asta nu se-ntâmplă, ţine mai mult de mentalitatea românilor decât de conspiraţii oculte sau fatalităţi ancestrale care ne împiedică să ne alegem conducători corecţi şi capabili.

Dar ce faci cu ceilalţi vinovaţi pentru situaţia câinilor vagabonzi? Cu cei care-i hrănesc şi care-i apără gălăgios, uneori isteric, de orice tentativă de a-i ridica de pe străzi? Care urlă că adăposturile nu sunt bune, că eutanasia nu e bună, că locul animalelor e pe străzi, ca factor psihologic pozitiv? Cine-s ăştia? Asociaţia ”Cuțu, cuțu”, Fundaţia “Lessie”, Fundaţia Doggie-dog, Comitetul Naţional pentru Protecţia Animalelor, Asociaţia “Nu mai eşti singur”, Asociaţia „Caleidoscop” şi Asociaţia pentru protecţia animalelor „Tomita”.  Care, acum un an, organizau un protest susţinut de astfel de materiale:

“Prezenţa câinelui urban în viaţa orăşeanului este un factor psihologic pozitiv. Din păcate, deţinerea unui câine ca animal de companie în apartament este de multe ori imposibilă şi a condus la îngrijirea de către oameni a acestor animale în jurul blocurilor, în parcuri sau alte zone frecventate de orăşean – manifestare absolut firească şi sănătoasă a preferinţei omului faţă de câine. [..] Nu suntem de acord cu măsura reținerii în adăposturi a tuturor câinilor fără stăpân, fără deosebire. […]  la oamenii care au îngrijit aceşti câini şi s-au ataşat de ei apare o “traumă psihologică majoră” în urma ridicării câinilor comunitari blânzi din zonele unde sunt îngrijiți de iubitorii de animale ” (găsiţi tot textul aici).

Ăstora ce să le faci? Cum să-i opreşti de la a contribui activ la perpetuarea situaţiei din oraşele ţării? Cum îi poţi opri să hrănească maidanezii, stimulându-i să-i atace pe toţi cei care n-o fac şi care, evident, în mintea animalelor, sunt duşmani? Cum îi determini ca, în loc de scandal pe mulţi bani, să se implice cu adevărat şi să ajute autorităţile, nu să fie gigi-contra la orice iniţiativă, oricât de firavă ar fi?

Dar, cel mai important, cum îi poţi opri să tacă, măcar în astfel de momente, în care un copil moare sfâşiat de colţii preaiubitelor lor animale? Cum îi poţi împiedica măcar să nu iasă public, împroşcându-i cu mizerii pe toţi cei care vor, pur şi simplu, doar să nu se teamă să-şi lase copiii pe străzi sau în parcuri? Cum scapi de tupeul extraordinar cu care dau vina pe bunica copilului pentru că nu l-a supravegheat? Sau să se întrebe retoric dacă nu cumva victima a atacat căţeluşii, iar aceştia, săracii, au reacţionat? Sau de ce nu a avut nişte păpică în buzunar şi nu le-a vorbit frumos acestora, că sigur l-ar fi lăsat în pace?

Cum îi opreşti la a fi mai periculoşi şi mai inumani decât animalele pe care le iubesc atât de mult?

UPDATE: “Autoritatea pentru Protecţia şi Supravegherea Animalelor (ASPA) a anunţat că maidanezul murdar de sânge pe bot, cel mai agresiv dintre cei şase câini ridicaţi de ASPA, a fost identificat ca aparţinând ONG-ului Caleidoscop, care-l adoptase, dupa ce fusese sterilizat de ASPA.”

Iată cum arăta Ionuţ, cel omorât de maidanezi.

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Danica Cancel reply


      1. Nu, traim in capitalism, unde, pe proprietatea mea privata, blogul meu, nu pot aparea decat acele comentarii care respecta conditiile mele. Si imbecilitatile scrise de tine (cu copilul care sigur a a dat cu pietre si de-asta a fost omorat de caine) nu le respecta!

    1. Actiunile ONG-urilor si a asociatiilor de protectie a animalelor au inceput sa se desfasoara haotic, membrii acestora or fi iubitori de animale, dar nu au nici o tangenta cu domeniile care converg in acest punct pentru rezolvarea problemei (animalelor fara stapan ). Nu sunt specialisti, dar au gura mare. Si in Romania oricine are gura mare se face auzit. Ba unii ar face orice ca , daca nu s-au afirmat in alte domenii, sa-l gaseasca in aceasta zona sensibila. Iar banii alocati problemei cainilor comunitari s-au risipit … prin cine stie ce buzunare. Solutia care functioneaza in statele civilizate ( verificata si cu o experienta serioasa) este Politia Animalelor (sau institutii cu functii asemanatoare). Incadrata cu personal competent, cu biologi, chinologi, veterinari, juristi specializati in problema, cu responsabilitati clare si supusi controlului public permanent. Nu ca acum, cand problema cainilor fara stapan este o mare gaura neagra, in care se scurg bani cu nemiluita. Iar daca un parinte, caruia cainii vagabonzi i-au omorat copilul, indrazneste sa intrebe ce s-a facut cu acesti bani este privit ca un dusman public de catre harpalaii de prin primarii. Si ganditi-va cati tineri care au terminat medicina veterinara, biologia, dreptul, etc, si-ar gasi un loc de munca , daca acest lucru ar fi institutionalizat, la nivelul intregii tari.

      1. Oare membrii acestor ONG -uri sunt iubitori de animale sau de banii ncare se invart ?

    2. A mai fost si acum un an un articol asemanator, si am avut si eu un comentariu, si am scris acolo ca ar trebui monitorizati si luati de pe strazi acesti caini pentru ca sunt un adevarat pericol pentru copiii nostri si pentru noi.
      Am scris destul de politicos si cu mult bun simt, insa am primit pe post de reply, insulte de la o doamna care, mi-a spus ca ar trebui sa le fiu recunoscatoare acestor catei pentru ca ma “apara in autobuz sau tramvai de hoti”. Sa ma ierte bunul Dumnezeu, insa nu am vazut caini in tramvai sau autobuz. Poate doar in niste fotografii photoshopate de pe facebook, insa nimic mai mult.
      Cu tristete constat ca se traia mai bine in tara noastra si ca ne simteam mai in siguranta prin anii 1997 – 2000, iar dupa aceea, din nou lucrurile au luat-o razna, pe strazi aparand din nou adevarate haite care, atunci cand li se pare o fiinta umana dusman, taca fara mila. Dovada fiind acest copilas care a murit fara nici o vina.
      Nu am nimic cu nimeni, nu dusmanesc pe nimeni, nu vreau sa moara nimeni.
      Dar decat sa se mai intample lucruri ingrozitoare precum acesta, mai bine sa fie dusi in adaposturi. Nu putem sa inlocuim rasa umana cu rasa canina, din cauza faptului ca sunt persoane pentru care viata unui copil nu prea inseamna mare lucru.
      Nu toti copiii sunt nedoriti, si din copii rezulta oameni, care au tot dreptul sa traiasca in siguranta.
      Nu ma poate condamna nimeni daca spun ca doresc ca baietelul meu sa fie in siguranta. E copilul meu pe care l-am dorit si il iubesc din tot sufletul, si pe care il cresc in cele mai bune conditii. Si in numele a toate mamele ca mine, care doresc sa se poata duce in parc cu ingerasii, si sa nu li se faca inima cat un purice cand vad cate un maidanez propiindu se.
      Trebuie gandit ca trebuie sa fim si noi, ca si celelalte tari civilizate, caci de altfel ne batem cu pumnii in piept ca suntem civilizati (?), si tebuie sa ne curatam strazile de mizerie si de maidanezi.
      Va rog, cine va raspunde la comment-ul meu, sa nu ma insulte, si sa scrie in limita bunului simt.

      Va doresc o zi frumoasa

      1. Ginditi-va ca cei care v-au insultat si care o vor mai face , pentru a sustine cauza cainilor fara stapan , ar fi trasi la raspundere , nu pentru insulte, ci pentru consecinte ca evenimentele petrecute ieri ( moartea copilului de 4 ani). Pentru omor din culpa, prin neglijenta,conditii favorizante sau cum or putea juristii sa incadreze aceasta atitudine si actiunile care au consecinta perpetuarea existentei pe strazi a acestor animale salbaticite si a victimelor lor.

    3. ONG -ul Caleidoscop , prin reprezentantii lui ar trebui sa plateasca scump faptul ca un copil a murit in urma muscaturilor unui caine care le apartine ,tot asa cum as fi platit eu daca ,cainele meu ar fi omorat copilul .

    4. Adoptia este metoda cea mai eficienta. Dar…ne izbim de acele hotariri aberante de consilii locale prin care sintem obligati sa avem acordul vecinului din dreapta, de sus si de jos, in caz ca nu locuim la parter. In acest haos legislativ si al nerespectului fata de tot ceea ce este viu, numai bunul Dumnezeu mai descurca lucrurile.
      Ceea ce putem face e sa luptam cu indiferenta si nesimtirea crasa a autoritatilor.

      1. Cainele care a omorat copilul fusese ADOPTAT de un ONG! NU asta e solutia! Si nu autoritatile sunt de vina ca nemernicii de la ong si-au asumat raspunderea pentru maidanez, dupa care le-au dat drumul pe strazi!!!