Din vremuri de demult

Nu am deloc amintiri din acea perioadă. Norocul meu că am nişte fotografii şi poveştile mamei. Insuficiente, însă, pentru a umple golul de memorie. Cândva voi scrie despre asta…

Oricum, se pare că am fost un copil frumuşel. Şi cuminte, desigur :) Sigur, acum părul nu mai e auriu, ca atunci, ci bate serios în gri, dar e la fel de ondulat, dacă-l las să crească. Ceea ce nu mai am de gând să fac :)

Dacă vreţi să vedeţi fotografia mai mare, click pe ea.

Categorii: fotografii, peripeteia - Περιπέτεια
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to David Ardelean Cancel reply


    1. eu cred ca cele mai frumoase amintiri sunt cele ,ale parintilor care ne spuneau povesti si eram atit de entuziazmati !!!si de poza ai dreptate ….amintiri din copilarie!!!!

    2. E minunat sa ai amintiri frumoase desigur, din copilarie. Dar cred ca si mai minunate sunt amintirile copilariei copiilor tai.

    3. Ah, intalnesc si eu pe cineva care nu are amintiri (proprii) din copilarie… Eu nu am. Dar sunt inconjurata de oameni care au amintiri din fragede vremuri. De la 2-3 ani…