Ştiţi de ce mi-e silă de propagandişti? Pentru că, pentru ei, “ceilalți” sunt doar nişte pesediști ciumați, plătiţi sau manipulați să atace ”justiția” ca să-i scape pe corupți de pușcărie. Și, în general, cei care nu marșează la sloganurile simpliste sunt doar nişte biete marionete fără opinii, spălate pe creier, nişte minoritari iliterați, smulşi din fața televiziunilor de partid, nişte asistaţi social care nu vor să-şi piardă ajutoarele de la stat.
Category Archives: viaţa cetăţii
L’etat c’est nous
Așa m-am săturat de mentalitatea imbecilă și/sau ticăloasă care-i exonerează întotdeauna pe acei patroni veroși si avari, care profită de orice pretext ca să-și umple buzunarele, indiferent câtă lume are de suferit.
Hai la lupta cea mare…
M-am abținut cât am putut să comentez despre ”revoluția fiscală”, pentru că m-am săturat ca, de câte ori ridic niște probleme de bun simț și, mai ales, arăt penibilitatea propagandei, să fiu etichetat ca simpatizant al unui partid politic. În plus, riscam să fiu considerat un susținător al acestor reforme, ceea ce n-ar fi chiar adevărat. Pentru că, deși am înțeles cum se fac și că nimeni nu va avea de pierdut, n-am priceput, totuși, cine are de câștigat. Dar m-a amuzat să privesc cum, a câta oară, societatea românească se împarte în grupuri, unele mai agresive decât celelalte, fiecare convins că ȘTIE! Și le-am identificat:
Nu orice pletos e un Samson!
Pentru că, din păcate, suntem o populație cu o istorie relativ săracă în eroi autentici, avem tendința de a ieși din mediocritatea vieții de zi cu zi, glorificând orice impostură cu sclipici și orice gest de frondă al cuiva la adresa ”sistemului”, indiferent dacă e legitim sau nu. Adoptăm de urgență tot felul de ”revoluționari” de ocazie care se răscoală pe net împotriva ”nedreptăților” care, ce să vezi, îi împiedică pe ei să facă ce le trece prin cap. Cei mai mulți nu se agită pentru nesocotirea legilor și a regulilor, ci vor să le încalce ei înșiși și sunt supărați că există repercusiuni.
Bananele-s de vină!
Părinții care eșuează în creșterea copilului sunt de două feluri: cei care-și asumă (și încearcă să mai repare ce se mai poate) și cei care găsesc vinovați. Alți vinovați, desigur. Școala, anturajul, televiziunea, internetul, sistemul, politicienii, comunismul, astrele. Inutil de spus, pentru că se observă cu ochiul liber privind la halul în care a ajuns societatea românească, cei din categoria a doua sunt majoritari.
Cum se spune la “mici” în maghiară? Dar la “manipulare”?
A devenit deja viral și născător de reacții virulente un filmuleț cu o vânzătoare de mici de la Kauflandul din Odorheiul Secuiesc care pare că nu vrea să servească un client român. Ca de obicei în astfel de situații, rațiunea și capacitatea de analiză pălesc în fața emoțiilor și a unor idiosincrazii istorice, bine întreținute de lideri politici și de media.
