După decembrie 1989, cand am ieșit la Revoluție pentru ca unii să mă poată amenința nestingheriți azi cu moartea pentru că am alte opinii decat ei, am decis să nu mai girez pe nimeni cu implicarea mea în manifestări de masă. De asta nu am fost la mitingul PSD, deși, evident, fac parte din cei mulți, sătui de modul în care o minoritate zgomotoasă face, conștient sau nu, jocurile propagandei imunde puse în slujba unor centre de putere obscure și imposibil de tras la răspundere. Așa că am fost un simplu telespectator care s-a abținut cu greu să nu reacționeze la toate zoaiele scurse din frumusețea sufletească și libertatea de gândire ale ”influencerilor” de pe net și ale minunaților lor fani!
Category Archives: viaţa cetăţii
Misivă către ambasadorul Klemm
Anual, Departamentul de Stat al Statelor Unite dă publicității câte un raport despre starea democrației din țările lumii. Să fie primit, zic, deși în unele locuri de pe glob, ceva mai medivale, nu ca la noi, el e folosit în luptele politice interne. În docoment există și o secțiune dedicată libertății presei, căci ce democrație e aceea fără o mass media puternică și care să spună ce vrea. În scurtul text se făcea referire mai ales la activitatea unor televiziuni autohtone. M-am chinuit să-mi amintesc exact când și ce anume ne-a întrebat și pe noi, de la CNA, ceva despre acest capitol, că doar noi știm cel mai bine cum e cu legea audiovizualului și cu libertatea de expresie în limitele acesteia și cu implicarea posturilor în confruntarea diferitelor forțe din societate. N-am reușit. Sunt convins că n-a fost o scăpare, ci doar teama autorului că îi vom trânti ușa în nas, ceea ce ar fi dus la un enorm incident diplomatic cu partenerul nostru strategic. Pe care, ca orice român înțelept, a dorit să-l evite. Așa că am scris o misivă tuturor celor interesați, ca să-i liniștesc și să-i asigur de întreaga mea deschidere.
Uniunii Europene, cu drag!
E 9 mai. Ziua în care, acum 68 de ani, ministrul de externe francez Robert Schuman a lansat declaraţia care-i poartă numele şi care propunea crearea unei comunităţi europene supranaţionale. Adică ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană.
Acum 20 de ani, cu mult timp înainte de a fi acceptat, ca român, împreună cu toți concetățenii mei, în acest club select al vechiului continent, am fost invitat la Bruxelles, să aflu cam cum stă treaba cu acel Eldorado către care ne îndreptam, vrând, nevrând, târâş-grăpiş, mai mult traşi decât prin forţe proprii.
Știi de ce nu sunt în piață, cu tine?
Tu ești în piață, strigând împotiva cuiva. Eu sunt în casă, ocupându-mă de singurul concurs național de arte pentru liceenii din România. Știi de ce?
Eu urăsc hoția. Și corupția! Și incorectitudinea! Din câte am înțeles, și tu! Eu vreau să mă conducă cei mai buni dintre cei mai buni, cei mai competenți dintre cei competenți, cei mai inteligenți dintre cei inteligenți, cei mai corecți și dezinteresați care există! Pot să pun pariu că și tu ți-ai dori asta. Visez ca toți cei care încalcă legea, care greșesc față de semeni sau față de comunitate, să plătească în funcție de gravitatea faptei. Poate asta visezi și tu.
Cam așa…
Ca să nu vă mai chinuți să catalogați oamenii, vă ajut eu. Pe scurt, e cam așa:
Nu contează dacă nu ai spus/scris vreodată un cuvânt de laudă sau de sprijin la adresa unui politician sau a unui partid, sau a vreunei acțiuni de-a acestora…
Tabelașul pentru dummies
Pentru că, în ieșirile lor publice, salvatorii n-au fost în stare să indice un singur articol modificat care ar pune în pericol ”independența justiției”, s-a mobilizat divizia de propagandă și a scos pe piață o pozuță, un fel de ”Mic îndreptar pentru dummies de înțeles ce trebuie” (e aici în stânga, click pe el pentru varianta mare). Remarcați întâi imaginile din fundalul tabelului și veți înțelege cam cum operează manipularea. Apoi, hai să luăm rând cu rând și să descoperim că e vorba exclusiv de o înșiruire a sloganurilor deja cunoscute, fără niciun argument, un compendiu de concluzii alarmiste, fără niciun fundament logic, o serie de acuzații făcute ”in rem”, dar cu direcție clară, ca și când se așteaptă ca toată viața să ne conducă aceiași oameni. Să purcedem, deci:
