Category Archives: specimene şi mentalităţi

E întâi mai! Încolonarea!

”Râde iară primăvara/Peste câmpuri, peste plai,/Veselia umple țara/C-a venit întâi de mai”. Și, parcă presetați genetic, românii fac aceleași lucruri ca acum 5 sau 50 de ani. Ceea ce ar putea fi considerat un semn de coerență națională, dacă n-ar fi vorba doar de niște cutume sociale, devenite caraghioase prin anacronismul și inadecvarea lor. În timp ce în vest, ziua e prilej de manifestații împotriva capitalismului dominat de multinaționale și a clasei politice, părtașe la adâncirea faliilor dintre clasele sociale, la noi e o ocazie nouă pentru a sărbători la grămadă, mimetic, nimicul.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii

numai în România (10)

Știți că se spune că nu sunt posibile călătoriile în timp. Cel puțin deocamdată. Ei bine, cine afirmă asta n-a fost în România. Pentru că, altfel, ar fi constatat cum, brusc, în funcție de locurile pe care le vizitează, poate trece în aceeași zi de la evul mediu la secolul 21 și vicervesa. Și, desigur, poate ateriza în oricare perioadă dintre acestea. Ba chiar, ținând cont că și romanii aveau toalete mai moderne decât unele din privatele de la periferia capitalei, am putea spune că un vis poate deveni realitate pentru pasionații de science-fiction.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii

despre firesc, sau de ce trebuie evidențiat când dai de el

Eram supărat pe cei de la ALTEX de vreo 9 ani. De când am vrut să cumpăr un home cinema dintr-un magazin de-al lor de la Obor și, după ca m-am asigurat la telefon că mai au pe stoc, m-am dus până acolo. M-au lăsat să aștept vreo jumătate de oră înainte de a-mi aduce din depozit un produs vai de mama lui, uzat și plin de praf, care fusese expus pe raft, probabil. Mi-am promis atunci că nu le mai calc pragul niciodată. Și m-am ținut de cuvânt până deunăzi. Ei bine, spre surprinderea mea, nu-mi pare rău că am făcut-o!

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii

numai în România (9)

De câțiva ani încoace, în vocabularul românilor a intrat un nou cuvânt: anvelopare. Sau, mai ca în documentele oficiale, izolare termică. Toți cei care stau la bloc visează la căptușeala aceea de polistiren care să le reducă facturile la încălzire. Primarii promit în campanii că o să rezolve tot orașul sau sectorul, pe banii statului sau ai UE. Și oamenii îi votează, pentru că au auzit ei de la prieteni că e adevărată chestia aia cu întreținerea mai mică. Deocamdată nu știm cât o să dureze lucrările făcute și dacă, nu cumva, în câțiva ani, vreun vânt mai puternic nu va desprinde de pe fațade plăcile tencuite și vopsite în toate culorile curcubeului.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii

“DPD” = câh!

Nu suport capitalismul românesc şi afaceriştii mioritici. Singura lor preocupare e cum să facă bani cât mai mulţi din produse şi servicii cât mai proaste. Mai mult, chiar şi filialele autohtone ale coloşilor multinaţionali se comportă cu totul altfel decât şi-ar permite în alte părţi. Iar angajaţii acestor “antreprenori” sunt croiţi după chipul, mentalitatea şi metehnele patronilor. Pentru ei clientul este acea muscă deranjantă cu care trebuie să aibă de-a face, din când în când, şi căreia trebuie să-i recite papagaliceşte nişte, vezi doamne, reglementări interne. Pe ei nu-i interesează să rezolve o problemă apărută din cauza lor, ci să paseze responsabilitatea pe cel care dă banii, dacă se poate, sau pe sfântul duh, dacă nu. Şi nu te poţi plânge nicăieri, pentru că ei n-au încălcat nicio lege, decât pe cea a bunului simţ şi pe cea care guvernează în ţări civilizate raportul client plătitor – prestator de servicii.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi

numai în România (8)

Nu ne mirâ foarte tare știrile despre golănași care iau mașina babacului la o plimbare, chiar dacă nu au carnet. Sau nici 16 ani. Uneori ele sunt însoțite de imagini dramatice cu fiare contorsionate și cadavre întinse pe câmp. Nici când auzim de vreun cocalar care gonește cu merțanu’, chiar dacă a picat mereu la examenul auto, nu ridicăm prea mult sprânceana. Într-o țară în care uciderea unor oameni pe șosele se pedepsește prea rar cu închisoarea și mai niciodată cu ridicarea dreptului de a șofa, să conduci un vehicul fără să ai în buzunar micuțul dreptunghi de plastic roz pare o copilărie și nu o încălcare gravă a legii.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii