M-am lămurit şi cu nemţii ăştia! Deşi, ca să fiu sincer, aveam eu aşa o bănuială, de când stăteam la cozi imense la Metro, în timp ce lucrau vreo 3-4 casiere din 20 posibile. Dar bănuiesc că spiritul şi mentalitatea romăneşti sunt atât de fascinante, atât de perfect armonizate cu universul, că reuşesc să pună stăpânire şi pe creierele organizate şi structurile corecte şi riguroase care, ştiam eu din cărţi, sunt germanicii. Altfel nu-mi explic cum îşi gestionează afacerileatât de mioritic, în dispreţ total faţă de cumpărător.
Category Archives: specimene şi mentalităţi
criminala se vrea lacrimogenă
O mai ţineţi minte pe studenta de la Timişoara care, împreună cu iubitul ei, a ucis şi tranşat un om? Şi care s-a gândit să mai dea o tură pe afară, chipurile, ca să aibă grijă de copilul conceput în puşcărie? Ziarul Adevărul o căinează, transmiţând naţiunii „strigătul ei disperat”:
scoate banu’! salvează-l pe mutu
Breaking news (desigur!): Mutu trebuie (până la urmă) să plătească 17 milioane de euro clubului Chelsea! Şi pentru ce? Pentru o amărâtă de cocaină trasă pe nas? Ce, e singurul? Şi ce, în fond, era în timpul lui liber, nu pe teren! Nu s-a oprit în faţa porţii adverse ca să-şi lingă dosul palmei de puţin praf alb. Atunci da, era un motiv să te superi pe el. Şi nici atunci nu merita aşa o pedeapsă, mai ales dacă, după aceea, dădea gol!
capul plecat, sabia nu-l taie
Ne plângem că suntem victime. Ale occidentului, ale orientului, ale comunismului sau ale capitalismului. Ne considerăm o bărcuţă de hârtie pe o mare dominată de atâtea uragane, a căror declanşare depinde de o vorbă sau o trăsătură de condei într-o cancelarie a lumii. Suntem fatalişti şi stăm toată ziua repetând în oglindă figura încrucişatului mâinilor sau a datului din umeri. Vecinii ne sunt duşmani, istoria ne e duşmană, vremea are ceva cu noi.
“eu te-am făcut, eu te omor!”
La ei, copiii sunt trataţi cu toată seriozitatea. Părinţii au învăţat că nu sunt proprietarii odraslelor lor, că drepturile lor nu sunt discreţionare şi că nu pot face uz de ameninţarea: „eu te-am făcut, eu te omor!“. Orice corecţie aplicată “părinteşte” se poate transforma într-o acuzaţie dintr-un rechizitoriu legal.
