De fiecare dată când mă uit la “Românii au talent”, sunt încercat de sentimente, emoţii şi trăiri contradictorii. Ba schimb canalul pentru că nu mai pot suporta penibilul pe care nu-l resimte vreunul de pe scenă, ba mă îngrozesc de „normalitatea” înfăţişării unora rupţi total de realitate, ba mă indignez de nedreptatea vieţii, care i-a pus pe câţiva competitori să joace până acum pe alte scene decât ar merita talentul lor. Unii mă amuză, unii mă indispun. Pentru unii mă bucură gândul că, poate, emisiunea e o şansă de care n-au mai avut parte până acum. Alţii îmi dau o stare de bine, pur şi simplu pentru că există. Aşa cum unii mă fac să mă uit cu atenţie şi suspiciune la trecătorii de pe stradă.
Category Archives: anacronic
un moment de desălbăticire
Nu sunt un om social. Cu alte cuvinte, nu ies din casă decât rar şi, de obicei, fără scopuri mondene sau de distracţie. Rar mă simt în largul meu în grupuri de oameni pe care nu-i cunosc, nu-mi plac aglomeraţiile decât când le privesc din afară, nu sunt bun deloc la chitchat, nu sunt un izvor de bancuri sau de comentarii spumoase despre “vedetele” zilei.
Nevoia de “reboot”
Sunt fascinat de natura umană şi, mai ales, de modul în care pot supravieţui într-o singură specie atât frumos, atâta prostie, solidaritate şi individualism, răutate sau generozitate. Cred cu tărie că specia noastră are nevoie de un “reboot”. Mă afectează micimea oamenilor şi stupizenia lor, chiar dacă nu le sunt “victimă” directă. Pe de altă parte, mă bucură orice victorie a spiritului uman asupra construcţiei animalice care suntem, până la urmă.
