S-a terminat transmisia în direct. După o pauză publicitară, revenim la viaţa noastră de toate zilele. Undeva se mai fură o bucată de ţară, la televizor sunt prezentate ultimele modele de unghii false, cu steluţe, o maşină de lux, cu scaune îmbrăcate în pielea cine ştie cărui animal pe cale de dispariţie, e anunţată tuturor copiiilor de bani gata, plictisiţi de „rabla“ luată acum un an…
Tag Archives: oameni
vorbim prea mult despre atât de puţin
Vorbim atât, că mulţi au senzaţia că şi comunică. E tare bun vorbitul ăsta, despre orice. Ne trece viaţa şi noi habar n-avem. Dar suntem bine vorbiţi şi murim împăcaţi că am dezbătut atâtea nimicuri încât ceva, ceva din universul ăsta tot om fi-nţeles noi. Şi dacă nu, măcar i-am ameţit pe ceilalţi. La specia noastră vorbitul s-a transformat într-o metodă de marcare a teritoriului. Nimic nu impune mai lesne limite ca vorbitul.
nişte ştiruci
O nouă rubricuţă pe blog. Câteva ştiri ignorate, în general, de media. Unele mai haioase, altele mai serioase. Toate, cu un scurt comentariu personal.
despre rostul scriitorului şi al cuvintelor lui… (2)
Putem avea aceeaşi atitudine în faţa unui tablou sau a unei poezii? În faţa unei fotografii sau a unui gest? Nu cumva, în aceste cazuri, atribuim din oficiu o intenţie creatorului? Aceea de a spune, de a ne spune ceva? De a ne face să înţelegem sau să simţim puţin din universul său pe care şi l-a interiorizat pentru a-l putea recrea în cuvinte sau culori? Nu aşteptăm ca mintea noastră să fie inundată de idei, aşa cum sufletul nostru e inundat de emoţii?
despre rostul scriitorului şi al cuvintelor lui… (1)
Am avut multe şi, uneori, neplăcute controverse cu mânuitorii stiloului despre menirea scriitorului. Despre rostul lui şi al scrierilor sale, despre raportul care există şi cel care ar trebui să fie între opera lui, între el, până la urmă, transpus în cuvinte, şi ceilalţi.
oamenii, spre deosebire de lumină…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
