Un fel de film postapocaliptic, doar că acum e vorba de un colaps economic global. Dar principiile supraviețuirii sunt aceleași: nu ai încredere în nimeni, lovești primul pentru a nu risca, orice e permis. Mai ales când ți se fură mașina care e foarte importantă pentru tine. Sigur, ai o mică problemă pentru că te-ai procopsit cu fratele hoțului, rănit și ușor retardat. Nu știi dacă o să-ți ofere un avantaj sau, dimpotrivă, îți va îngreuna drumul. Atmosferă apăsătoare, personaje stranii și contorsionate, pesiaje aride și scene uneori greu de privit. Plus o concluzie: Robert Pattinson chiar poate juca decent, dacă știi ce să ceri de la el.
dragă diasporă, stai liniștită, nu-ți ia nimeni banii!
Nu știu, zău, ce se-ntâmplă cu Ponta. Nu i-a ajuns corecția aplicată drastic la alegerile prezidențiale de ”tinerii frumoși și liberi” de pe tot cuprinsul globului. Vrea acum să nu mai poată călca în afara granițelor decât cu riscul de a lua o mamă de bătaie la fiecare colț de stradă. A lansat timid ideea că n-ar fi rău ca expații să plătească și ei o contribuție lunară la veniturile țării pe care o adoră. 10 euro! Văleeeeu! Iar devine facebook-ul un spațiu irespirabil și interzis minorilor!
premierul ateu al Greciei ortodoxe
Deși prevăzută de sondaje, victoria în alegerile din Grecia a unui partid de extremă-stânga pare să fi surprins pe multă lume de-a lungul și de-a latul Europei. Și să îngrijoreze, dar asta e altă discuție. Pe mine nu acest lucru m-a mirat, pentru că nu e greu să câștigi când le promiți unor oameni sleiți, dar naționaliști, câini cu covrigi în coadă care să nu asculte de comenzi rostite în nemțește.
Maior, victima luptelor din SRI?
Eu nu-l bănuiesc de prostie pe George Maior, fostul director SRI. Nu ajungea, dar, mai ales, nu se menținea în acea funcție timp de aproape un deceniu, dacă nu-l ducea bine mintea. Și, totuși, văd că mulți ”analiști” sugerează acest lucru, prin interpretarea pe care o dau evenimentelor care au dus la demisia lui. Mai toți privesc ieșirile publice din ultima vreme ca pe niște scăpări, ca pe niște greșeli făcute din cauza… ei bine, aici nu prea găsesc ei explicații, de unde și concluzia că de vină ar fi scăderea bruscă a nivelului inteligenței unui om care, în ultimii 8 ani, a stat cât mai departe de luminile reflectoarelor.
3 minute de pauză
E greu să ne imaginăm dansul fără muzică. Prin urmare, asociem mișcările cu ritmul sunetelor. Ceea ce face greu de conceput un dans al unor oameni care nu aud. Și, totuși, vă invit să vedeți azi nu numai că așa ceva e posibil, dar și că rezultatele sunt spectaculos de frumoase. Faceți o pauză și urmăriți Dansul Bodhisattva al celor o mie de mâini, executat de un ansamblu chinezesc format din 21 de tineri, fete și băieți, toți surzi. Pentru a le transmite informații despre mișcările care trebuie să însoțească un anumit moment, 4 coregrafi aflați în colțurile scenei folosesc limbajul semnelor. Mâinile profesorilor devin, astfel, ”urechile” dansatorilor, iar gesturile lor ”traduc” ritmul muzicii. Așa cum spuneam, rezultatul e incredibil. Faceți o pauză, merită!
seară de film
Ați putea crede că recomandarea de azi se adresează doar iubitorilor de sporturi motorizate, în special de Formula 1. Greșit. Deși filmul are ca background lumea piloților de bolizi pe 4 roți, el nu se rezumă la asta, ci vorbește despre caracter, personalitate, curaj, inconștiență, superficialitate, competitivitate, orgoliu, adică despre toate acele lucruri care au un cuvânt greu de spus în desenarea drumului personal în viață. Pelicula vorbește despre rivalitatea dintre James Hunt și Niki Lauda în nebunii ani ’70 ai concursurilor în care, dacă făceai o greșeală… riscai să mori!
