Hai să spun din start, deși știu că nu va conta: Șova nu se numără, nici pe departe, printre simpatiile mele politice. Și, ca specialist în comunicare, știu și de ce e atât de antipatizat de telespectatori. Și mai știu și cum, deși nu este normal, asta influențează judecățile de valoare asupra persoanei reale (pe care n-am întâlnit-o în viața mea) și, mult mai grav, asupra învinuirilor care i se aduc. Pentru marea masă a oamenilor, lucrurile sunt simple: ”nu-mi plăcea individul, sigur e vinovat de ce este acuzat” sau ”îmi place, n-are cum să fi făcut ce spun ăia”. Și asta e valabil de la cea mai apropiată rudă până la un personaj pe care îl știi doar de la televizor. Și dacă luăm în calcul și neînțeleapta vorbă strămoșească ”nu ieșea fum, dacă nu era foc”, e ușor de înțeles senzația unei bune părți a românilor că senatorul e vinovat și că Parlamentul vrea să-l facă scăpat. De unde și reacția de frustrare împotriva acestuia din urmă.
Seară de film
De când fiecare telefon are și o megasuperextra cameră cu n-șpe mii de pixeli, toată lumea a devenit specialistă in fotografie. Iar dacă își cumpără și un aparat mai de doamne-ajută, deja are dreptul și obligația să-și adauge numelui, pe facebook, cosmopolitul ”photography”. În lumea reală fotografii adevărați nu sunt chiar așa de mulți. Și sigur, printre cei mai rari, dar și mai respectați, sunt cei care-și riscă viețile pentru a arăta lumii ce se-ntâmplă în zone fierbinți. Este și subiectul filmului de azi. 4 fotojurnaliști încearcă, din mijlocul confruntărilor sângeroase din Afrca de Sud din ultima perioadă a apartheidului, să facă o frescă în imagini a tragediilor umane de acolo. Pentru ca omenirea să nu poată da din umeri, susținând că nu știe de ce e capabilă o parte din ea. Evident, pelicula nu e doar pentru fotografi, pentru că are în ea cam tot ce-i trebuie: dramă, tensiune, iubire :)
3 minute de pauză
Vă propun pentru azi o combinație între dans, gimnastică și jocuri video. Adică o nouă creație a celebrei trupe japoneze Enra, despre care v-am mai scris aici. O nouă dovadă a imaginației și simțului artistic în secolul supertehnologiei vizuale. De altfel, din câte am înțeles, Tokyo se pregătește serios pentru Jocurile Olimpice pe care le va găzdui în 2020 și a căror Ceremonie de deschidere se anunța a fi mai mult decât spectaculoasă. Și, din ce vedem în acets filmuleț, putem crede de pe acum că așa va fi :)
țara nu poate fi condusă fără „volan multifuncțional îmbrăcat în piele cu inserție de lemn fin”
După cum mă știți, deși mă consider un om de stânga, nu sunt un populist. Ba chiar dimpotrivă. Nu cred că politicienii ar trebui să se dea peste cap pentru a plăcea „plebei” și nici să se gândească toată ziua la cum să intre în grațiile electoratului, să-i cânte în strună în orice situație, să-i spună doar ce vrea să audă și să-l mângâie pe creștet de fiecare dată când acesta are crize existențiale declașate de supraexpunerea la televizor sau de conflictele dintre mentalitățile strămoșești și secolul 21.
Seară de film
Ce faci când ai 16 ani și rămâi însărcinată? N-ai prea multe variante. Eroina filmului de azi alege să păstreze copilul, dar să-l dea spre adopție, imediat ce-l va fi născut. Prin urmare, începe căutarea unor părinți potriviți pentru acesta, în timp ce situația neașteptată în care se află o obligă la o maturizare accelerată, în paralel cu reevaluarea relațiilor cu tatăl copilului și cu proprii părinți. Diferența față de multe alte pelicule similare e că viitoarea mamă nu se consideră o victimă a sorții și nici nu se comportă ca atare. Scenariul a primit un premiu Oscar, în timp ce filmul, actrița principală și regizorul au fost nominalizați.
Seară de film
Vă recomand azi un film care nu mi-a plăcut :) De bun e bun, dar nu mi-a plăcut personajul principal și nici simpatia cu care scenaristul pare să-l fi tratat. Dar voi s-ar putea să aveți altă senzație. De altfel, printre altele, cinematografia nu are și scopul de a naște controverse, de a te face să te întrebi ce-ai fi făcut tu, să te facă să judeci situații și oameni, în funcție de valorile proprii, dar și de modul în care acestea îți sunt prezentate? Ei bine, această peliculă exact asta a reușit. Mai mult, e bine filmată și bine jucată. Iar întrebarea pe care o ridică… deciziile pe care le iei atunci când afli că mai ai puțin de trăit trebuie sau nu să țină cont și de ceilalți? De văzut!
