Spune-le oamenilor ce vor s-audă și repetă-le-o de foarte multe ori. Două tehnici de manipulare care, combinate, asigură succesul în majoritatea cazurilor în care vrei să ”convingi” o masă mare de cetățeni de ”adevărurile” tale. După care, stai relaxat pe spate, pentru că ei le vor duce mai departe și le vor apăra virulent, ca și când ar fi emanația propriei gândiri argumentate. Cam așa a făcut regimul ultimilor 10 ani cu Justiția. Folosită ca armă împotriva adversarilor și sprijin pentru păstrarea funcțiilor și a privilegiilor. Dar, mai ales, utilizată ca fetiș în propaganda deșănțată a fabricii de zgomote cotroceniste.
hai sictir, imundule, cu “Românica” ta!
Cât ai fost locatar la Cotroceni, că președinte n-ai fost, cu adevărat, niciodată, așadar, cât timp impostura ți-a permis să-i prostești pe idioți cu lupta ta împotriva corupției, împotriva statului ticăloșit, pentru independența justiției, ți se umplea gura când pomeneai de țărișoara pe care erai chemat de divinitate s-o ferești de bau-bau. Nu mai pridideai încercând să articulezi coerent cuvinte mari, precum “Popor”, ”Constituție”, ”România”. Te băteai cu sticla-n piept în fiecare zi cum le aperi tu împotriva tuturor, cum oamenii răi nu te lasă și, practic, ești obligat să te sacrifici pe altarul patriei pentru a ne face binele cu forța.
primul discurs prezidențial din ultimii 10 ani!
Nu l-am votat! Pentru că n-am crezut că este varianta cea mai bună pentru România. Și, sincer, vor trebui să se-ntâmple muuulte lucruri pentru a-mi schimba opinia. Dar, pentru că sunt un om rațional, n-am cum să nu remarc public: discursul lui Iohannis la 100 de zile de la preluarea mandatului a fost unul prezidențial! Așa cum România n-a mai auzit de la Cotroceni în ultimii 10 ani! Sigur, distanța de la vorbe la fapte e mare și, dată fiind experiența din ultimul sfert de secol, s-ar putea să nici nu fie parcursă. Dar schimbarea față de stilul imund al înaintașului său este extrem de binevenită!
3 minute de pauză
Nigel, Dylan, Matt , Elias și Jordan sunt 5 tineri americani, fără nicio legătură cu Scoția. Și, totuși, atunci când au auzit că liceul lor, Lake Howell din Florida, va organiza un concurs de talente, au găsit niște kilturi, le-au îmbrăcat și au apărut în fața colegilor lor. Pe care i-au amuzat, uimit și fermecat. Ceea ce sper să se întâmple și cu domniile voastre, care vă veți îndura să faceți o pauză pentru a vedea ce v-am pregătit azi împreună cu Hot Scots :)
Seară de film
Se spune că unii oameni se fac psihiatri pentru a se trata în primul rând pe ei :) Filmul de azi ne propune o poveste inedită și interesantă despre un spital de nebuni în care nu știi care-s pacienții și care doctorii. Toate poveștile sunt veridice și toate personajele, naturale. Pe parcurs aflăm o mulțime de detalii despre cum erau tratați pe vremuri cei duși cu capul. Și cum medicii se considerau niște dumnezei, cu drept de viața, suferință și moarte asupra celor pe care îi aveau în grijă. O pleiadă de mari actori aduc la viață acest thriller plin de neprevăzut.
Seară de film
După succesul cu The Brokeback Mountain, Ang Lee recidivează cu un film de o cu totul altă factură, cu care reușește să mai obțină patru premii Oscar. De data aceasta, povestea spusă pendulează undeva între real și fantastic, între concret și vis, între mare și cer. Schimbarea aceasta de registru demonstrează marea versatilitate a regizorului, capabil să lucreze și cu efecte speciale și cu emoții transmise de actori reali. Pe scurt, e vorba despre supraviețuire într-o lume mult mai dură decât cea a animalelor sălbatice. Despre speranță și dorința de a ajunge la mal.
