Da, oricât vi s-ar părea de incredibil, așa arăta un studio de televiziune acum 20 de ani (click pe poză!). Și nu oriunde, ci în cel mai mare post de atunci, Antena 1. Unde mai pui că jumătate din ce vedeți voi ca ”decor” era adus de mine și de producător. La fiecare înregistrare ne căram de acasă cu globul, harta și cărțile, pentru că nu aveam curaj să le lăsăm în depozitele improvizate la subsolul clădirii. Dar eu eram bucuros că am posibilitatea de a face o emisiune dragă mie, Lumea în care trăim, un fel de caleidoscop geografic-istoric-cultural. Sigur, nu eram plătit pentru ea, așa cum nu am fost plătit niciodată pentru sutele de emisiuni făcute pe lângă activitatea mea ”de bază”, de editor-prezentator al Observatorului. Dar atunci eram în perioada idealistă a carierei mele, în care chiar credeam că ceea ce fac poate schimba ceva în bine în societate și, prin urmare, nu mă interesa decât satisfacția de a încerca acest lucru.
La judecată
De fiecare dată când trece pe lângă ele are senzația că e psihanalizată. Disecată, dezmembrată, fărâmițată, pusă pe lamela unui microscop, în timp ce priviri savante extrag tot ce trebuie știut din ea. Evident, întotdeauna grăbește pasul, ca și când asta ar salva-o de la judecată. Ca și când n-ar ști că, pentru verdicte, nu e nevoie de prezența ei.
3 minute de pauză
Deși azi e cunoscută drept Ebru și este asociată în special cu Turcia, arta pictării apei (sau marmorarea hârtiei) este mult mai veche. Unii spun că exista chiar înainte de anul 1000. Se știe că s-a născut în Asia, unde există câteva menționări scrise în documente antice chinezești și japoneze. O reîntâlnim în secolul 15, pe teritoriul Afganistanului de azi. De unde, odată cu expansiunea Imperiului Otoman, ajunge și în Asia Mică. E preluată mai târziu chiar de câțiva artizani britanici. Astăzi Ebru este inclusă pe lista UNESCO a moștenirii culturale umane. Vă las pe voi să vedeți despre ce este vorba :)
Seară de film
Un alt film SF pentru voi, cei pasionați de acest gen. Nu, nu e cu navetuțe, roboți sau monștri de pe alte planete. Ci unul despre călătorii în timp și paradoxurile care se pot naște. Un scenariu deștept, cu multe întorsături de situație. Trebuie urmărit cu ceva atenție, pentru a fi siguri că-i prindeți toate subtilitățile și toate indiciile pentru decriptarea logicii poveștii. Dar, dincolo de elementele științifico-fantastice, filmul vorbește și despre aspecte contemporane ale societății umane, despre valori și prejudecăți.
Seară de film
Dacă aș mai fi avut nevoie de o dovadă că Tom Hardy este un actor foarte bun, acest film mi-ar fi dat-o. Pentru că este extrem de greu să duci în spate singur toată ”acțiunea” unei pelicule, timp de o oră și jumătate, și nimeni să nu se plictisească urmărind-o. Da, totul se petrece la volanul unei mașini care străbate distanța dintre două orașe britanice. În timpul acestei călătorii, șoferul încearcă să cadă la pace cu el, cu cei dragi, cu cei cărora le-a greșit, cu cei pe care i-a mințit, cu cei cărora le-a schimbat viețile. Încearcă să facă ”ceea ce trebuie”. Să-și asume responsabilități și să înfrunte consecințele.
Seară de film
Într-o zi, mama ei dispare! Nimeni nu știe nimic, iar fata are toate motivele să creadă că a fost părăsită! Pentru că, atunci când sunt tineri, oamenii sunt mai egoiști și mai opaci la trăirile celorlalți. Un indie despre maturizare. Despre cum, la un moment dat, lucrurile încep să se dezvăluie altfel decât erai convins că sunt. Un film despre iubire, suferință, singurătate, moarte, aparențe, superficialitate. În rolul principal, una dintre actrițele talentate ale noului val, Shailene Woodley.
