Pentru azi am umblat iar la rezerva cu delicatese. O fac rar, pentru că, de-a lungul timpului, puține filme m-au fermecat atât de mult, au ajuns la mine atât de profund și la atât de multe nivele, încât să le dau o notă mai mare de 8, cea destinată producțiilor cinematografice bine făcute, care merită recomandate și altora. S-au făcut destule filme despre Alzheimer și ravagiile pe care le provoacă nu doar în viața celui afectat, ci și în cele ale oamenilor din jurul lui. Dar parcă niciunul nu privește atât de interesant, inedit și emoționant, această tragică dispariție a celui de lângă tine precum o face această regizoare și scenaristă, aflată pentru prima dată la cârma unui film artistic de lung metraj. Sincer să fiu, nu mă așteptam să descopăr o atât de precisă, și totuși delicată, atât de sensibilă, și totuși, atât de articulată expunere a modului în care lucrează mintea umană, atunci când luptă cu două suferințe. Nu vă spun mai mult, pentru că vreau să vă las plăcerea de a descoperi singuri toate subtilitățile acestui film. Citește restul articolului
seară de film
Nu multă lume a crezut că un cunoscut creator de modă e în stare să regizeze (bine) un film. Și, totuși, Tom Ford a reușit s-o facă astfel încât să imprime creației lui un aer distinct. E adevărat că e posibil ca unora să li se pară totul mult prea… căutat, mult prea migălos aranjat, exact ca într-o prezentare de modă. Fiecare lumină, fiecare fald, fiecare unghi de filmare e cu minuțiozitate pregătit. Pe de altă parte, bazându-se și pe talentul deosebit al protagonistului, Colin Firth (care a și fost nominalizat la Oscar pentru această interpretare), regizorul a ridicat singurătatea la rangul de personaj principal. A făcut dintr-o poveste de iubire și moarte un basm, dureros, e adevărat, dar fascinant pentru privitor. Julianne Moore, într-un rol care i se potrivește foarte bine, aerul ei dramatic accentuând tragismul trăirilor puse în lumină, uneori difuză, alteori orbitoare.
cum bagă președintele bățul între spițe
Situația stă cam așa: cel mai liberal guvern de stânga pe care l-a avut vreodată România decide, pentru prima dată în perioada postdecembristă, o relaxare fiscală consistentă. Care vine după alte măsuri foarte greu de definit a fi anti economie de piață: neimpozitarea profitului reinvestit, reducerea CAS-ului, micșorarea TVA-ului la alimente. Toate, dublate în ultimii 3 ani de o creștere economică printre cele mai mari din Europa.
cum se spune ”oglindă” în greacă?
M-am ferit să scriu ceva despre Grecia și chinul ei de a-și pune de acord nevoile cu orgoliile. În primul rând pentru că, spre deosebire de mulți alții de pe net, nu sunt un specialist în economie. Apoi, nu sunt adeptul unui naționalism găunos, cu atât mai puțin când e vorba de altă țară. Nici nu cred că niște forțe supranaturale ne teleportează, nouă și grecilor, conducători care nu ne merită și ale căror abuzuri suntem obligați să le suportăm, pentru că oculta internațională ne dorește pe post de colonii. Și, nu în ultimul rând, sunt un unionist, și aici mă refer (și) la UE. Cred cu tărie că Europa nu poate progresa decât strângând și mai tare legăturile economice, politice, culturale dintre națiunile ei. Și sunt absolut convins că e singura cale de a evita întoarcerea la un trecut sângeros.
3 minute de pauză
Dacă ar sta în puterea mea, v-aș oferi tuturor nu un pretext pentru a lua o pauză, ci chiar vacanțe reale. De exemplu, în unele din locurile pe care vi le voi dezvălui mai jos. Unde, sincer, aș dori tare mult să ajung și eu. De unele chiar nu auzisem, dar nu e un obstacol în fața imaginației mele. Deci, unde vreți să călătoriți azi? La munte sau la mare? În Asia sau în Africa? vreți să stați într-un hotel de lux sau într-o cabană fără apă caldă? Preferați trenul sau vaporul? Mergeți să vă odihniți sau să vizitați? Sper să găsiți măcar o destinație la care să visați :)
seară de film
Nu știu dacă ați mai văzut un film de acțiune cu biciclete :) Nu, nu se bat cu ele, merg pe ele, în mare viteză, pe străzile New-York-ului, fentând moartea la fiecare curbă sau intersecție. Dar asta nu mai înseamnă nimic atunci când pe urmele tale e un criminal care vrea să ia un plic pe care tu trebuie să-l duci la destinație. Că doar ești curier. Nu vă așteptați la cine știe ce artisticării sau profunzimi nebănuite ale scenariului. Dar e amuzant, plin de adrenalină și bine filmat. Ceea ce, la un astfel de film, e foarte important. Și, chiar rolul principal nu e cine știe ce complex, nu pot să nu vă spun că îl joacă unul dintre actorii mei preferați, Joseph Gordon-Levitt.
