Nu știu cum fac, dar îmi tot vine cheful, din când în când, să revin într-o bibliotecă publică. Pe internet, că în viața reală multe sunt la prea mare distanță de mine. Sigur, multe dintre ele vor deveni, în viitorul nu prea îndepărtat, doar niște muzee de vizitat pentru frumusețea construcției și a exponatelor antice de descris nepoților drept ”cărți”. Până atunci, vă invit să faceți cu mine un nou tur virtual prin unele dintre cele mai frumoase astfel de clădiri. Printre ele și una din România.
seară de film
Vă rog să nu râdeți! Mi-a plăcut tare mult filmul acesta, așa că n-am cum să nu vi-l recomand. Nu vă așteptați la o dramă sofisticată, la un thriller psihologic sau la vreo comedie romantică. E un film de aventuri, cu supereroi. V-am zis să nu râdeți. Că nu sunt chiar niște supereroi, ci, mai degrabă, niște infractori galactici care trebuie să lucreze împreună pentru a opri un diliu să pună mâna pe univers. Da, e unul dintre filmele acelea care au invadat cinematografele ultimilor 5 ani cu efecte speciale în 3D. Dar e unul dintre cele mai bune. Pentru că are muuult umor bun, personaje simpatice, acțiune cât cuprinde. Și, în plus, prilejuiește o experiență vizuală deosebită. Adică are tot ce te aștepți de la o peliculă de acest gen!
seară de film
Un alt film despre război, vă veți întreba? Nu, un film despre curaj, despre camaraderie, despre politică și efectele ei mortale, despre depășirea limitelor, despre decizii care îți schimbă viața, despre conflicte fără sens, dar cu mulți morți, despre responsabilitate, despre conștiința valorii fiecărui gest pe care îl faci. O echipă de soldați Navy Seal, aflați într-o misiune periculoasă, trebuie să lupte singuri pentru viețile lor, neputând aștepta un ajutor de la nimeni și nici spera că vor fi extrași la timp de comandanții lor. Mark Wahlberg își regăsește cadența într-un rol potrivit pentru el.
seară de film
Într-o lume în care se fac o grămadă de comedii romantice, e foarte greu pentru una dintre ele să iasă în evidență. Și, totuși, din când în când, reușește. Prin umor, prin dialoguri bine scrise, prin personaje bine conturate, prin naturalețea relației, prin ”chimia” dintre protagoniști. E și cazul filmului pe care vi-l propun azi. Scris, regizat și interpretat de Sam Jaeger. Care trișează puțin, pentru că și-a ales-o drept parteneră pe ecran pe soția sa, rezolvând astfel problema compatibilității și credibilității interacțiunilor. E la prima sa peliculă de lung metraj, și eu sper să recidiveze, pentru că asta i-a reușit.
gesturi mici, oameni mari (6)
Tim Young și Paul Hullings sunt pompieri în New Jersey, Statele Unite. Într-o zi, nu cu mult timp în urmă, după 12 ore de luptat cu focul care mistuia un depozit, pe la 6 dimineața, în drum spre casă, au decis să se oprească pentru micul dejun la un restaurant deschis non-stop. I-a servit Liz Woodward care tocmai intrase în tură. Învârtindu-se pe lângă masa lor n-a avut cum să nu-i audă pe cei doi discutând despre incendiul pe care tocmai îl stinseseră și despre problemele cu care se confruntaseră. Așa că a pus mâna pe pix și a scris câteva rânduri pe nota de plată.
despre ”legalizarea șpăgii” și ipocrizia mioritică
M-a pus naiba să scriu pe facebook o frază despre preconizata legalizare a cadoului NESOLICITAT, făcut medicului DUPĂ intervenție, și cârduri de civilizați m-au pus la zid ca exponent al orientalismului balcanic medieval. Evident, ca de atâtea ori, comentariile lor nu aveau nicio legătură cu postarea mea. Cei mai mulți vorbeau despre medici care cer bani înainte de a se apuca de treabă, care nu devin interesați de pacienți decât după ce primesc plicul, despre asistente care au tarif de adus plosca sau ridicat perna. Personaje care, din păcate, există în spitalele românești. Și nu sunt puține. Și care ar trebui pedepsite legal pentru astfel de atitudini inacceptabile.
