Un film despre ce înseamnă să fii părinte! Cine are prioritate? Cel care te-a crescut sau cel care ţi-a dat viaţă? O peliculă despre lupta dintre două cupluri: unul bogat şi celălalt sărac. Unul închegat, normal, echilibrat. Celălalt format dintr-un fost alcoolic şi o mamă delăsătoare. Primul vrea să crească băiatul celui de-al doilea! Cum îi va fi mai bine copilului?
cenuşă, pământ şi ipocrizii…
Lăsând la o parte ţigănia generată ad-hoc de orice deces al unei persoane cunoscute, orice divorţ al unui cuplu monden, şi, în general, de cam orice se întâmplă în spaţiul public românesc, moartea lui Sergiu Nicolaescu a adus un subiect nou în discuţiile icterice de pe ecrane şi din paginile tabloidelor. De fapt, ca să fim corecţi, cea care a născut controversa şi a propus-o spectatorilor a fost biserica ortodoxă, care a ţinut morţiş să iasă la rampă şi să se arate ultragiată de păgânismul dorinţei Maestrului de a fi incinerat, nu înmormântat.
unde naiba eşti dusă, Românie?
Măi Românie, am trecut pe la tine, să-ţi urez alea-alea, ştii tu, tot binele din lume, că doar e suficient şi poţi să-l împarţi celor dragi, cu generozitate, din gură. Dar nu dădeai semne c-ai fi fost acasă. Luminile stinse, tăcere deplină, doar beculeţul de deasupra uşii pâlpâia ameţit peste preşul “made in China”, pe care scrie Welcome. Aşa că ţi-am lăsat câteva rânduri, promit să nu folosesc cuvinte complicate, ştiu că ai avut probleme la bac şi n-aş vrea să-ţi distrug self-esteem-ul.
Sergiu Nicolaescu nu mai e (si interviul pe care mi l-a acordat Maestrul)
A murit, pentru mine, cel mai mare regizor român. N-o să intru în polemică pentru afirmaţia de dinainte. Vreau doar să-i mulţumesc Maestrului că mi-a dat posibilitatea de a da un 10 unui film românesc: Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte! Peliculele şi personajele lor mi-au umplut copilăria, adolescenţa şi tinereţea, m-au făcut să iubesc istoria şi actorii români. Din păcate, după Revoluţie, n-a mai creat nimic memorabil, dar filmele lui de artă realizate înainte de ’89 îl vor păstra acolo unde îi este locul.
seară de film
De obicei, un titlu interesant sau inedit nu e în ton cu filmul. De data asta, însă, i se potriveşte de minune. Pentru azi vă recomand o peliculă destul de dificilă, de apăsătoare, dar, în acelaşi timp, optimistă. E vorba nu doar despre lupta pentru a supravieţui într-o societate mult prea dură cu cei care se împiedică, dar şi despre ce înseamnă cu adevărat o familie. Deşi pe unii i-a dezamăgit, mie tocmai finalul mi-a plăcut :) Chiar dacă acţiunea se petrece în ajunul Crăciunului, e un film de văzut oricând. Un 10 lui John Leguizano, actorul principal!
de din vremuri de demult
Aveam 15 ani! Adică trasul meu în poză se-ntâmpla înainte de apariţia aparatelor digitale, a telefoanelor mobile, a netului, a tabletelor, a televizoarelor led, a manelelor, a tabloidelor şi breaking news-urilor autohtone. Eram la munte, cred că la Cabana Diham, dar nu sunt sigur.
