Eu, unul, nu l-am prea văzut pe Mel Gibson în comedii. Da, sigur, a jucat în seria Armă Letală, dar acolo accentul era pus pe acţiune! De fapt, şi recomandarea mea de azi îmbină cele două stiluri. Şi, din câte se pare, nici protagonistul nu şi-a pierdut îndemânarea. Nu e o peliculă uşor de privit, are durităţile specifice subiectului şi locului în care se desfăşoară povestea: o închisoare mexicană! Dar e amuzantă şi alertă. Taman bună pentru relaxarea de seară :)
supersenzaţional, extraşocant şi megaincredibil: ce poate ieşi bun din divorţul Andreei de Ştefan! Exclusiv numai aici! Intră imediat, n-o să-ţi vină să crezi!
Nici nu s-a răcit bine… vulcanul mediatic erupt la moartea lui Sergiu Nicolaescu, că universul, care pare sponsorizat din profitul tabloidizării populare, a decis să ofere un nou subiect de dezbătut la televizor, în paginile ziarelor, pe net, la coadă, în pat sau în parc. Populaţia autohtonă trebuie menţinută în priză, nu are voie să-şi lase creierul să se odihnească, e musai să-l lucreze mereu, absorbind ca un burete orice detaliu insignifiant. În fond, ce poate fi mai important decât să-ţi consumi timp şi energie, vânând şi asimilând noninformaţii fără nicio legătură cu viaţa ta şi care nu ţi-o influenţează în niciun fel, şi care, în general, se vor evapora din conştiinţa individuală sau colectivă cu aceeaşi viteză cu care s-au întrupat din neant?
să ne-ncăierăm, zic!
În timp ce tătucul se dă cu snowmobilul pe la Predeal şi bea apă plată în vilele de protocol şi vânătoare ale lui Ceauşescu, copiii neastâmpăraţi se bat pe fragmentele de jucării care au mai rămas după ce nişte vrăjitoare rele, numite alegeri parlamentare, au răvăşit dulapurile. Sastisit şi el, probabil, să-i tot şteargă la nas şi să le tot înoade brăcinarii, ca să nu-şi arate popourile naţiunii, TB pare să-şi fi luat mâna de pe ei, resemnat că progeniturile nu au moştenit sămânţa de “geniu” care lui i-a permis să-i convingă pe români să-l voteze, iar şi iar, şi din nou…
de ce i-a trimis google pe oameni pe blogul meu în decembrie :)
A mai trecut o lună. Şi un an. Şi nişte alegeri :) Eu am continuat să scriu pe blog, oamenii au continuat să vină. Am mai comunicat puţin cu cei interesaţi de asta, am mai analizat, comentat, criticat lumea în care trăim. Am mai polemizat, am mai ultragiat, am mai încântat. Pe scurt, o lună plină :)
seară de film
După 15 ani de închisoare, eroina noastră nu e încă pregătită să revină în mijlocul oamenilor. Frică, împietrire, duritate… Cum va face faţă încercărilor celorlalţi de a-i oferi un loc în vieţile lor? O dramă puternică, despre drumuri şi aomeni, despre alegeri şi destine… O Kristin Scott Thomas excepţională în rolul principal.
ce nu te omoară…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
