În 1998, la Boston, din cauza singurătăţii şi a inactivităţii, am început să scriu teatru. Mă rog, aşa se cheamă, deşi eu nu sunt sigur că textele mele se pot încadra la categoria dramaturgie. Ca orice începător, am pornit de la piesa care m-a marcat cel mai tare în adolescenţă şi care a rămas până astăzi cea mai apropiată sufletului meu: Jocul de-a Vacanţa, de Mihail Sebastian. Prima dată am ascultat-o pe o placă de vinil, la pickup. Nu mai ştiu cine interpreta…
câinele şi Videanu, eroi de proverb
Avem noi o vorbă: câinele moare de drum lung şi… Videanu, de grija PNL-ului. Pentru că şi-a terminat mauzoleul impozant de la Snagov şi pentru că DNA-ul, Parchetul, ANAF-ul, Garda Financiară nu i-au bătut încă la uşă, fostul campion al borduriadei bucureştene are prea mult timp liber la dispoziţie şi îl consumă dându-şi cu părerea pe blogul său despre partidul brătienilor şi despre pericolele care-l pasc. Probleme care, desigur, ar dispărea ca prin minune dacă l-ar arunca peste bord pe Antonescu şi s-ar aşeza iar la coadă la pupat condurul prezidenţial, printre celelalte microformaţiuni, fundaţii, mişcări, forţe şi iniţiative.
seară de film
Pentru azi, un film în care regizorul (coscenarist, în acelaşi timp) nu-şi menajează deloc spectatorul. Dimpotrivă, îl ţine în faţa ecranului, cu ochii măriţi şi incapabil să-şi ia privirea de la scenele care se succed. Poate, din când în când, închide ochii, dar îi deschide repede, pentru a nu pierde ceva din tensiunea poveştii. Un film extrem de puternic, unii ar spune dur, alţii l-au caracterizat ca fiind plin de violenţă. Dar nici nu putea fi altfel, pentru că vorbeşte despre supravieţuire. Şi chiar dacă au trecut muuulţi ani de la evenimentele prezentate, supravieţuirea unui om are aceleaşi motive şi aceleaşi mijloace. Pe care realizatorii filmului le exploatează foarte bine din punct de vedere artistic.
seară de film
O pseudocomedie despre un om obişnuit, cu probleme destul de banale. Sigur, are un frate vagabond şi sensibil şi o soră uşuratică şi uşor drogată, dar nicio familie nu e perfectă, nu-i aşa? Mai are şi nişte necazuri cu stomacul! Şi cu vecinii. Şi cu şefii. Şi cu servilismul pe care trebuie să-l afişeze în raporturile cu aceştia. Şi cu altruismul lui care-l face să aibă grijă de toată lumea, înaintea lui! Un film cald, pentru o seară plăcută alături de cei dragi.
seară de film
Părăsit de tată, un băiat de 11 ani încearcă să-şi găsească drumul într-o lume străină, din care nu pricepe mare lucru şi unde tentaţiile de a o lua pe arătură sunt foarte mari. Dar are noroc şi întâlneşte persoana potrivită pentru a-i fi alături. Va reuşi să se maturizeze suficient de repede pentru a nu rata ocazia? Sau va respinge orice fel de ingerinţă în libertatea abia gustată? Un nou film reuşit al fraţilor Dardenne. Puştiul din rolul principal are şansa de a ajunge departe, dacă va continua aşa cum a început :)
Crin, uite pisica!
Deja ne-am obişnuit cu fumigenele despre cum Antonescu n-o să mai fie candidatul USL la prezidenţiale, cum o să-l şunteze PSD-ul, cum o să fie înlocuit de Oprescu, Ponta sau Papa de la Roma! Ele sunt lansate, periodic şi des, de aşa numiţii analişti politici, de nemulţumiţii din actuala structură guvernamentală cărora nu le ajung firimiturile de la masa preamarilor sau de opozanţii care bagă băţul prin gard, că deh, vrabia mălai visează.
