Ştiţi voi iepuraşul acela simpatic şi drăgălaş, care aduce, de Paşte, cadouri copiilor cuminţi? Pentru că majoritatea celorlalte simboluri ale acestei sărbători nu sunt prea potrivite pentru a le avea în pozele făcute cu această ocazie, din ele nu lipsesc, de obicei, urmaşii familiei şi animăluţul pufos! Uneori, însă, rezultatele sunt mai potrivite pentru un film de groază decât pentru o amintire a unui moment de pace şi bucurie! Iată câteva mostre:
seară de film
Un film puternic pentru astăzi. Şi cu un subiect inedit şi, oarecum, şocant. O fată îşi dă în judecată părinţii pe care îi iubea foarte mult. Nu, nu o băteau, nu o trimiteau la cerşit, n-o obligau să meargă la concursuri de frumuseţe. O dramă profundă despre o situaţie de viaţă neobişnuită, cu atât mai greu de descris cu moderaţie pe peliculă. Abigail Breslin face un rol bun, întărindu-şi statutul de speranţă a cinematografiei americane.
o poveste frumoasă despre oameni
Vă plac poveştile? Mie, da, mai ales cele frumoase! Şi am astăzi una pentru voi, auzită de curând. Nu-i ştiu provenienţa (am primit-o pe mail), nu-i cunosc autorul. Poate nici n-are unul, e ca basmele copilăriei, doar că din folclorul… modern. N-am nici cea mai mică idee dacă e adevărată sau rodul unei minţi idealiste. Dar nici nu cred că e important! E frumoasă şi caldă, taman bună pentru această perioadă! V-o împărtăşesc:
tradiţii stranii de Paşte
Câte bordeie, atâtea obiceie, spune o veche vorbă românească. Şi cei care au rostit-o, habar n-aveau ce e dincolo de pădurea din jurul satului sau mai departe de localitatea vecină, cu care făceau schimburi de alimente. Ei bine, confirmarea ei pregnantă e dată mai ales de perioada sărbătorilor, în special cele religioase, pentru că ele se regăsesc la mai multe naţii. Pentru că e Paşte, e vremea ca cele mai inedite tradiţii legate de acesta să capete o expunere corespunzătoare! :)
cum au ajuns oamenii pe blogul meu în aprilie
Trecu şi aprilie în pas vioi şi mai avem doar 66% din acest an :) De când liniştea coabitării a coborât peste ţară, subiectele politice au devenit puţine şi subţiri. Nu că le-ar duce multă lume dorul, dar… mai aveam şi eu ce scrie pe blog. Că doar n-o să pun doar poze cu mine de când eram june.
ah, ce vremuri!
Dragi tovarăşi şi tovarăşe, camarazi şi camarade, în sfârşit, doamne şi domni, amărâţi corporatişti! Pentru că România nu putea ajunge unde este fără efortul şi aportul milioanelor de oameni ai muncii, e timpul să luăm o pauză şi să ne bucurăm! Că în câteva zile începe din nou greaua dar dulcea misiune de a duce ţara pe cele mai înalte culmi de prosperitate şi bunăstare! Dar azi avem voie de la stăpânire să punem jos uneltele şi să petrecem cinstit, cu manele, mici şi bere! Şi bere şi vin, şi vin şi ţuică, şi ţuică şi vodcă…
