Povestea Omului de astăzi începe simplu. Aşa cum se obişnuieşte la ei (în SUA, desigur), în primul an de colegiu, Cameron Lyle, aruncător de greutăţi, împreună cu toţi colegii săi din echipa de atletism, s-a înscris în registrul cu date despre măduva osoasă, necesare în cazul unei accidentări. Acum, cu câteva săptămâni înainte de sfârşitul Universităţii din New Hampshire, era preocupat de concursurile la care urma să participe şi care, în cazul unor rezultate bune, i-ar fi sigurat continuarea activităţii sportive.
seară de film
“Everybody, just pretend to be normal!” e una din replicile unui personaj din filmul pe care vi-l recomand azi. Foarte greu pentru cei care-l înconjoară, după cum veţi putea vedea :) Un pic de comedie, uşor neagră, aventură şi dramă… amestecate bine. O mână de personaje foarte interesante, ciudate şi surprinzătoare. Te poţi ataşa de ele sau poţi râde de ele, dar sigur nu-ţi rămân indiferente. Pelicula a luat două premii Oscar, dintre care unul pentru scenariu original :)
La mulţi ani, Europă!
Sunt un pro-european din convingere. Mai mult, sunt adeptul unei Europe federale, în care să existe o autoritate centrală puternică, cu atribuţii în politica externă, apărare, taxe şi impozite, educaţie şi sănătate. Nu cred să fi existat în istoria continentului o altă perioadă atât de propice atenuării decalajelor dintre zonele mai bogate şi cele mai puţin avute. Desigur, depinde mult şi de dorinţa locuitorilor acelor areale de a evolua, de a se apropia de un standard ridicat de civilizaţie, de a-şi asuma responsabilităţi şi de a le îndeplini.
gânduri de pe bicicletă (1)
În sfârşit, am tras de mine şi am ieşit la plimbare cu bicicleta, prima pe anul ăsta! Ruşine să-mi fie că am tot amânat atât! Dar ştiam din anii trecuţi că e greu până mă mişc din casă, pentru că, după aceea, o să-mi propun s-o fac în fiecare zi. Lucru care n-o să se-ntâmple, desigur, mai ales de când programul meu de dat cu ştiri în popor s-a modificat prin îndesire :) Dar a fost tare bine, mai ales că n-a fost foarte cald şi nici aglomeraţie prin parc n-a fost :)
părerea mea – confiscările de maşini, calomnia, insulta şi Jeremy Clarkson
Premierul a scos de la naftalină o idee mai veche (aplicată, chiar, în alte state, ceva mai civilizate): să se confişte maşinile celor care comit cu ajutorul lor fapte penale. Sigur, pentru că noi suntem nişte superdemocraţi, pentru care dreptul de a poseda ceva e sfânt, ca să se aplice o astfel de măsură, ar trebui modificată însăşi Constituţia ţării. Deja s-au găsit destui care să se isterizeze! Nu, nu de faptul că există concetăţeni care omoară oameni pe şosele, pentru că se urcă beţi la volan, merg cu viteză, sau, pur şi simplu, nu sunt în stare să controleze maşina! Şi nici de sentinţele muuult prea blânde date de justiţia românească! Nuuuu… ci de pericolul ca aceştia să fie nevoiţi să renunţe la preţiosul bun, autoturismul. Nici măcar carnetul nu i-l luăm decât pentru câteva luni şi, în cazul unei sentinţe judecătoreşti, pentru câţiva ani. Cum să-l deposedăm, în stil comunist, de rodul muncii lui? Omul e un criminal, fără să vrea, desigur, dar cum să-i confiscăm “arma crimei”?
trădările se ascund în…
Şi astăzi, pentru tine, un gând de-al meu…
Citește restul articolului
