Cum ajung doi fraţi gemeni să fie atât de diferiţi? Unul profesor de filosofie şi celălalt, cultivator de marijuana. Cu toate astea, cei doi ajung să descopere că-i unesc mai multe lucruri decât asemănarea genetică. Un film despre familie, prietenie, valori. Şi despre asumarea trecutului. În dublu rol un actor foarte bun, Edward Norton, retras puţin din prima linie în ultimul timp. Din păcate.
gânduri şi imagini de pe bicicletă
Parcul arată ca după furtună… staţi, chiar a fost furtună! Din loc în loc, grămezi de crengi aşteaptă, parcă, focurile de tabără!
– în ţarcul botezat pompos “spaţiu pentru câini” sunt 4 patrupede şi 8 bipezi :)
– în sfârşit, am văzut o fetiţă asiatică, vegheată de o bonă româncă!
– m-am întâlnit cu alteţele lor Margareta, Nicolae şi Radu. Dacă aveam şi eu un aifon, ca toată lumea, le trăgeam un instagram şi-l postam pe facebook, ca să-mi crească pedigreeul :) Apropo, cât sunt eu de republican, dar parcă tot le-aş da un bodygard, că sunt mulţi nebuni pe lumea asta…
seară de film
Cum să adopţi un copil de pe Marte? Sau care crede cu tărie că de acolo provine? Cum să-l convingi să trăiască printre pământeni, ca şi când ar fi unul dintre ei, fără să-i furi nimic din candoarea şi imaginaţia vârstei? Cum să fii un tată bun unui astfel de băiat? Cum să nu-ţi laşi tragediile din urmă să-ţi submineze relaţia cu el? Poveste interesantă, dialoguri isteţe şi haioase, actori potriviţi, care au dat viaţa pe ecran unei interacţiuni credibile. Emoţionant şi subtil.
nimic despre Becali
M-a-ntrebat multă lume de ce nu scriu nimic despre Becali. Cum, nu mă amestec în această isterie generalizată despre încarcerarea celui mai iubit parvenit al ţării, celui mai adulat circar grobian, a celui mai cabotin fariseu, a celui mai grandoman analfabet al naţiei? Ei bine, da, aşa îmi propusesem, să rămân deoparte de furtuna mediatică stârnită de condamnarea lui. Pentru că sunt personaje care, chiar numai pomenindu-le numele, scad nivelul de igienă intelectuală al unui spaţiu. Cu toate astea, un sondaj de “opinie” m-a făcut să mă răzgândesc. Deşi, practic, nu scriu despre Becali, ci despre cei care au răspuns întrebărilor despre acesta.
Din vremuri de demult
Două lucruri mi-am dorit când eram mic. Un cal şi un pian. Sigur, n-aş fi putut să am grijă de amândoi în acelaşi timp… :) Da, de atunci visam să am un cal (neapărat alb), cu care să străbat în goană câmpuri şi păduri, cu siguranţă pe vastele mele domenii. Nu-mi amintesc, dar pot să-mi închipui dezamăgirea de a fi cocoţat pe o mârţoagă din lemn şi alte materiale reciclabile, pentru a fi imortalizat spre mândria familiei, un fel de Harap Alb în multe dungi, călare pe Ducipal :))
kitschul şi naţionalismul de paradă
Întâi de toate nu mi-a plăcut melodia. Apoi mi-a displăcut aerul preţios de vedetă galactică al interpretului, descoperit peste noapte de Antena 3 şi promovat strict pentru a-i face în ciudă Turcescului rival. Despre voce nu mi-am dat cu părerea, pentru că nu mă pricep, dar, subiectiv, desigur, mi s-a părut forţată şi departe de claritatea şi naturaleţea altor contratenori pe care i-am auzit ocazional.
