Mergem azi în Italia să cunoaştem doi bărbaţi ajunşi în acelaşi spital din cauza problemlor de inimă. De aici se naşte o frumoasă prietenie, căreia i se vor circumscrie familiile şi cunoştinţele celor doi, oamenii întâlniţi pe drum, ba chiar şi Roma. Un film frumos, despre viaţă şi moarte. Trist, chiar dacă are dialoguri spumoase care te vor face să zâmbeşti pe alocuri. O reuşită cinematografică modernă a unui regizor care, până de curând, era cunoscut, pe nedrept, doar ca actorul “prea frumos ca să fie talentat”: Kim Rossi Stuart.
există şi oameni frumoşi
Da, fraţilor (şi surorilor), există! Şi nu sunt doar cei pe care-i iubim, ci şi mulţi pe care nu i-am întâlnit şi, probabil, din păcate, nici n-o să-i întâlnim vreodată! Anonimi care fac viaţa suportabilă. Care, cel puţin pe mine, mă fac să pot trece peste încă o zi cu ştiri despre nemernicii epidemici ai societăţii. Care mă opresc din a deveni mizantrop. Îi împărtăşesc cu voi, fără prea multe cuvinte! Doar prin imaginile filmuleţului de mai jos. Primiţi-i şi dăruiţi-i, la rândul vostru, prietenilor voştri!
opriţi nemernicii de pe şosele!
Avea 59 de ani. Cu câteva ore înainte primise, probabil, multe urări de “la mulţi ani”. Le făcuse, la rândul ei, celor dragi. Sărbătorise, poate, alături de aceştia trecerea în noul an. Închinase un pahar cu vin pentru sănătate, că-i mai bună decât toate. Dimineaţa, la 7 fără 10 minute ieşise afară. Cine ştie, poate să ia aer sau să se întoarcă acasă, după ce petrecuse cu prietenii. N-a mai apucat, pentru că a fost ucisă pe trecerea de pietoni de un şofer beat şi cu permisul suspendat!
nesimţiţii să plătească
7 nesimţiţi cu doi copii au decis că regulile sunt pentru proşti şi, prin urmare, ei nu trebuie să le respecte. Aşa că s-au aventurat pe o bucată de drum pe care e interzisă circulaţia pe timp de iarnă. În fond, sunt convins că în capul lor, închiderea Transalpinei e doar o toană de-a autorităţilor pe care ei nu sunt obligaţi s-o suporte! Ca să le facă în ciudă, zăpada, în cârdăşie cu guvernul, masoneria mondială şi comuniştii ruşi, i-a cam blocat pe coclauri.
top 6 articole ale anului 2 de blogger
A mai trecut un an de blogging. Am ajuns în al doilea ianuarie în care Părerea unui om obişnuit face o retrospectivă. Mie mi se pare interesant de văzut ce articole preferă cititorii mei, chiar dacă, de multe ori, difuzarea lor şi, implicit, numărul celor care intră să le citească, depinde (prea mult) de toanele facebook-ului :) Chiar şi aşa, trebuie remarcat că postările mele mai dure, în care îmi las revolta la adresa tarelor societăţii şi a reprezentanţilor acesteia trezesc cel mai mare interes.
declaraţie de intenţie :)
Mi-am propus câteva lucruri legate de prezenţa mea publică pe acest blog şi, în general, pe internet. Voi continua să fiu echilibrat în judecată şi exprimare, dar voi fi mai dur, arunci când e cazul, cu mentalităţi, atitudini, gesturi sau idei care viciază spaţiul public. Voi apela în continuare la logică şi argumente şi voi respinge, ca şi până acum, senzaţiile, superficialităţile, partizanatele (cu forma lor acută – talibanismul), părerile preluate mecanic, ale celor care îmi vor păşi pragul.
