Văleu, veni iar iarna peste noi şi ne prinse în tricouri cu mânecă scurtă, aşteptând primăvara. Şi, tot ca de obicei, a nins ca-n poveşti. Pentru cei din satele Munteniei sud-estice, ca în poveştile de groază. Pentru orăşeni, ca-n basmele copilăriei sau ca-n Esenin, dacă au auzit de el :) Autorităţile au făcut ce-au putut. Străzile mai arată cum arată, dar trotuarele… Lăsate în plata domnului, aşteaptă cuminţi pe cineva să le deszăpezească. Cin’ să fie, cin’ să fie? Oamenii zic că primaru’, edilu’ zice că cetăţenii! Tu ce zici? :)
grobianismul megaloman cu aparenţă de generozitate
Mai rar am văzut un gest atât de grobian precum cel făcut de Virgil “Breloc” Becali când a dat bani, din partea vărului său, eroului din Apuseni. Atât de grobian încât e aproape obscen. A scos din buzunarul de la piept două teancuri de euro şi i le-a pasat lui Augustin Todea, de parcă erau bacşişul dat valetului care a parcat Maybachul sau, mai potrivit cu suma, manelistului care a însufleţit atmosfera la paranghelie.
alo, “drum înzăpezit” nu înseamnă “daţi-i bătaie mai departe!”
Măi, fraţilor (şi surorilor)! Oi fi eu mai freak control, dar ştiu că, atunci când plec la drum cu maşina în afara Bucureştiului, fie vară, fie (mai ales) iarnă, petrec mult timp documentându-mă despre starea drumurilor şi despre vremea ce se aşteaptă. Cu câteva zile înainte devin un telespectator fidel al rubricii meteo de pe mai multe canale. Dar, cu mult înainte de asta, vizitez site-urile care prezintă prognoze pentru mai mult de 15 zile. Desigur, surprize pot apărea întotdeauna, dar măcar îmi fac datoria de om cu capul pe umeri.
seară de film
E timpul pentru un blockbuster. Adicătelea unul care a încasat o grămadă de bani şi de premii. Din fericire, de data aceasta e vorba şi de unul bun. Altfel, desigur, nu avea ce căuta aici :) Povestea unei tinere de culoare, 16 ani, supraponderală (eufemism), analfabetă şi însărcinată cu al doilea copil. Nicăieri în lume, şansele ei la o viaţă normală sau decentă ar fi egale cu 0. Din fericire, există oameni care pot schimba asta. Un film puternic, amuzant pe alocuri, cu pesronaje interesante şi greu de uitat.
seară de film
Şi-acum, un film cât se poate de cald şi de amuzant. Care vorbeşte despre bătrâneţe. Şi despre muzică. Şi despre relaţii între artişti. Echilibrul vieţii unei case în care s-au retras muzicieni în vârstă (că azil sună urât) e tulburat de sosirea celei mai talentate şi celebre (foste) colege. O adevărată divă. Care va reuşi să pună în pericol evenimentul cel mai aşteptat al anului: concertul dedicat lui Verdi. Pelicula înregistrează o premieră: debutul ca regizor, la 75 de ani, a cunoscutului actor Dustin Hoffman. Şi, sincer, nu face o treabă rea, adaptând pentru ecran piesa dramaturgului Ronald Harwood.
seară de film
Cuvinte sau sentimente? Glorie sau iubire? Adevăr sau iluzie? Ce e mai important? Filmul de azi nu răspunde la aceste întrebări, dar spune o poveste frumoasă, construită pe mai multe paliere. Nu sunt foarte numeroase scenariile complexe susţinute de o garnitură de actori buni, care să se poată trasnforma într-o peliculă cu succes la public. În rolul principal e Bradley Cooper, care şi-a luat un avânt neobişnuit în ultimii doi ani, demonstrând o versatilitate pe care puţini o bănuiau. Un film despre decizii şi responsabilităţi.
