Ron Mueck nu e, desigur, Michelangelo. Sau Rodin. Dar, ca şi ei, e fascinat de corpul uman şi încearcă să-l recreeze, cu materiale mai moderne, bineînțeles. Nu mai foloseşte marmura sau bronzul, ci cauciucul, siliconul, plasticul, pielea artificială. Iar creaţiile lui nu sunt deloc banale. Şi, pentru ca asemănarea lor cu fiinţele vii să nu le transforme în simple păpuşi bine realizate, s-a jucat cu dimensiunile lor. Astfel ncât, poţi intra într-o cameră, în colţul căreia stă un uriaş de câţiva metri înălţime, care pare cât se poate de viu. Sau două bătrânele pe care le-ai putea lua în palmă, dacă nu ţi-ar fi frică să le zdrobeşti oasele pe care, evident, nu le au :)
seară de film
Ce faci când eşti şeic, ai mulţi bani şi-ţi place să pescuieşti somoni? Dar nu te-ai prea plimba prin lume, către zonele în care aceştia cresc în mod natural? Ei bine, aduci somonii la tine în deşert. Iată “pretextul” acestu film, de fapt o comedie romantică. cei doi protagonişti, cum nu s epoate mai diferitţi între ei, încearcă împreună să facă imposibilul şi să-l mulţumească pe şeic. Pe măsură ce lucrurile evoluează, totul se transformă într-o metaforă existenţială, despre încredere şi iubire.
cum au ajuns oamenii pe blog în ianuarie :)
Al doilea ianuarie ca blogger a trecut la fel de repede ca şi primul. Acum era 1 şi mă chinuiam să spun “2014”, şi peste o clipă e deja februarie. Lună plină de evenimente, mai niciunul vesel sau optimist. Dar… asta-i viaţa, mai ales când o parte din ea o trăieşti la pupitrul ştirilor :) Am încercat să respect ce promiteam aici. Evident, am avut şi reacţii de tot felul. Cum cele pozitive au fost mai numeroase, voi continua.
seară de film
Dacă mi-ar fi spus cineva acum 10 ani că mă voi uita la un thriller norvegian, fără să fiu legat de scaun, şi că o să-mi şi placă… i-aş fi spus să se-ntoarcă peste un deceniu :) Da, am văzut filmul pe care vi-l recomand azi. Are cam tot ce-i trebuie pentru genul căruia îi aparţine. Intrigă, acţiune, twisturi. Aventurile unui specialist în căutarea de oameni buni pentru preluarea unor funcţii de conducere, dar hoţ de opere de artă în timpul liber. E bogat, are nevastă frumoasă şi amantă. Dar nu e destul. Pelicula are un aer european, ceea ce nu-i rău deloc.
vechilul şi jurnalista
Avem un preşedinte de Consiliu Judeţean, ales de oameni să vegheze la bunăstarea lor. În Brăila, în acest caz. Şi avem o jurnalistă cu experienţă. De la B1, de data asta. Pre numele ei Mădălina Poenaru. Dacă îi pui pe amândoi în aceeaşi cameră, e firesc ca cea de-a doua să-l întrebe pe demnitar ce mama naibii căuta la ski în Austria, când tarlaua lui era sufocată de viscol şi zăpadă. Altfel nu s-ar fi chemat că e jurnalistă. În orice ţară civilizată, cel chestionat ar fi răspuns, cerându-şi scuze alegătorilor. La noi, se dă lovit la jugulară şi pomeneşte, în treacăt, de posibilitatea de a o altoi pe obraznică!
seară de film
Vă propun pentru azi filmul de debut regizoral al lui Ben Affleck, cel care anunţa deja talentul lui în domeniu. Poate mult mai mare decât cel de actor. Pelicula a fost foarte bine primită, atât de critici, cât şi de public. Ceea ce, probabil, l-a făcut să persevereze :) E o dramă legată de dispariţia unei fetiţe de 4 ani din Boston şi de eforturile unei echipe de detectivi particulari de a o găsi. Demersul lor se loveşte nu doar de lumea imundă a traficanţilor de droguri, pedofililor şi găştilor etnice, ci şi de lipsa de interes a poliţiei. Lucrurile pe care le vor afla vor schimba multe lucruri în jurul lor şi în ei înşişi. Bine scris, bine regizat, bine jucat!
