Am mai spus-o şi-o s-o repet de câte ori o să am prilejul. Dacă ştii să “îmbraci” ceva, îl poţi face atrăgător şi pentru cei care, din cauza unor prejudecăţi, nu au răbdarea să-i caute şi să-i descopere frumuseţea. E şi cazul muzicii clasice. Nu poţi să legi nişte adolescenţi de scaune şi să-i pui să asculte Beethoven, în speranţa că o să li se deschidă apetitul pentru astfel de sonorităţi. Trebuie să ţii cont de specificul vârstei lor şi al timpurilor în care sunt crescuţi şi educaţi.
din vremuri de demult
V-am mai povestit cum, cu ani în urmă, organizam împreună cu o mână de prieteni idealişti, Festivalurile Prieteniei, unde tinerii puteau întâlni personalităţi culturale, asculta muzică bună, vedea expoziţii de fotografie şi urmări câte o piesă de teatru. Totul gratuit, că doar, dacă eram pragmatici, ne apucam de afaceri :) Ei bine, cred că a fost singurul domeniu în care “am profitat” de statutul meu de persoană publică, mergând cu “săru’ mâna” la mulţi artişti cunoscuţi şi mulţi dintre ei scumpi, ca să cânte pro bono la manifestările noastre. De ce să mint, nu m-a refuzat niciodată, nimeni, pe motiv de lipsă a remuneraţiei. Abia când au apărut în peisaj “impresarii”, a devenit imposibil să continuăm…
seară de film
Adolescentul e, prin definiţie, un revoltat. El vrea să fie independent, să nu aibă responsabilităţi şi sigur nu doreşte pe cineva în jur care să-i spună ce să facă. Şi, mai ales, ce nu! Şi, când are şi părinţi cu care nu poate comunica, tragedia e gata! Aşa că, câte unul mai fuge în pădure, ca să trăiască pe cont propriu, într-un fel de vacanţă idilică. Şi când are alături de el doi prieteni… nimic nu pare să strice gustul libertăţii. Şi totuşi… Un film cald şi, pe alocuri, amuzant, despre ieşirea din copilărie şi maturizare. Despre prietenie şi relaţii familiale. Despre şcoală, societate, constrângeri şi evadări.
Citește restul articolului
metode simple de mărit haosul din învăţământ
Pentru că şcoala românească a ajuns pe cele mai înalte culmi de calitate şi eficienţă, s-a gândit cineva de prin ministerul tutelar să desăvârşească procesul, printr-un nou regulament. Perfect, exact de asta era nevoie, m-am gândit eu, ca să pună puţină ordine în debandada din învăţământ, unde unii se fac că predau şi alţii că învaţă, iar la bac… scapă cine poate, dând vina unii pe alţii.
seară de film
Ce-ai face dacă, într-o zi, ţi-ai vedea chipul într-un film în care ştii că n-ai jucat, tu fiind profesor şi nicidecum actor? Ce ai gândi dacă, încet, încet, ai descoperi că mai există un “tu”, deşi nu ai fraţi, cu atât mai puţin gemeni? Cum gestionezi situaţia? Cum reacţionezi când vezi că celălalt e atât de diferit de tine dar, în acelaşi timp, ciudat de familiar? Înarmaţi-vă cu răbdare :) Nu e un film uşor de înţeles, dar merită efortul de a încerca. Chiar şi numai pentru acest regal actoricesc al lui Jake Gyllenhaal. Citește restul articolului
seară de film
Când ai 13 ani e greu să-ţi gestionezi, în general, adolescenţa, chiar dacă e una normală. Cu atât mai dificil e atunci când eşti o tânără cu sânge arab, care trăieşte cu tatăl ei, un libanez conservator, într-un oraş din America. Şi când începi să simţi atracţia sexuală faţă de altcineva şi să vezi cum tu, la rândul tău, intri în atenţia unui bărbat mult mai mare, lucrurile se complică. Şi o iau la vale. Dacă sunt dublate de o lipsă de responsabilitate şi de o naivitate nescuzabile în totalitate, au toate şansele să se termine tragic. Un alt film foarte bun al regizorului şi scenaristului Alan Ball, cel care a luat un Oscar pentru povestea din American Beauty.
