În stilu-i caracteristic, pe care adversarii nu reuşesc sub nicio formă nici să-l contracareze, nici să-l imite, locatarul de la Cotroceni s-a cerut iar la televizor pentru a îndruga naţiunii verzi şi uscate. Şi a avut o grămadă de spus, chiar dacă nu toate verzi. Că a susţinut-o şi protejat-o pe Duduia timp de 10 ani nu e o noutate, ci un fel de secret al lui Polichinelle. Că macovei are carenţe consistente de caracter se vede din avion. Sigur, e amuzant c-a spus-o TB, cel care a folosit-o din plin ca să pună mâna pe justiţie şi să umple Europa de istericalele legate de “lovitura de stat”.
biserica ar putea să excomunice curcubeul
Pentru că suntem în secolul 21, pentru că suntem o naţie modernă, evoluată, echilibrată dar mai ales tolerantă, pentru că ortodoxismul nostru nu e doar de faţadă, ci expresia celor mai profunde sentimente faţă de semenii noştri, pentru că noi nu doar facem exerciţii fizice dând din mâini de câte ori trecem pe lângă o biserică, pentru că am băgat bine la cap că dzeu=iubire, povestea care urmează nu avea cum să se petreacă în România. Nicidecum!
3 minute de pauză
Suntem aşa de obişnuiţi cu maşinăriile sofisticate şi cu obiectele scoase pe bandă rulantă de acestea, încât uităm, uneori, ce talent au unii oameni de a crea cu mâinile goale, cu îndemânare şi multă experienţă. Meşteşugari şi artizani sunt din ce în ce mai puţini, iar rezultatele muncii lor din ce în ce mai căutate. Pentru că ne aduc aminte că stă în puterea noastră să creăm frumos. Pentru azi v-am pregătit un moment uimitor din atelierul unui sticlar din Murano. Pe mine m-a surprins uşurinţa şi rapiditatea cu care pare să transforme un golomăţ de materie incandescentă.
să-l suspendăm, coane Fănică, să-l suspendăm!
Facem cum facem şi vorbim iarăşi despre suspendarea locatarului de la Cotroceni. Aşa cum se aşteptau şi iniţiatorii, ideea a început deja să facă valuri şi să împingă în plan secund orice altă temă actuală sau previzibilă în apropiata campanie prezidenţială. Unora li se pare o obsesie găunoasă a “fanilor” Antenei 3. Altora, un demers inutil acum, cu 3 luni înainte ca TB să-şi termine mandatul. Cei mai mulţi l-ar putea considera, însă, un gest reparatoriu pentru umilinţa de acum doi ani, când votul lor a fost aruncat la coş, nu înainte de a fi înfieraţi zgomotos ca participanţi la o lovitură de stat. Pentru mult mai puţini, va fi un act simbolic necesar nu doar pentru cel vizat, ci şi oricui i-ar mai trece prin cap să “traducă”, în maniera google, Constituţia ţării.
seară de film
Nu l-am considerat până acum pe Matthew McConaughey un actor de primă linie. Adică până l-am văzut în filmul pe care vi-l recomand astăzi. Şi nu mi-am schimbat părerea pentru că a luat un Oscar pentru performanţa sa interpretativă, ci pentru că aceasta chiar este la nivelul unor artişti maturi, profunzi şi versatili. Sigur, îl ajută şi rolul şi subiectul peliculei. Acesta din urmă nu a fost deloc facil de abordat. Pentru că atunci când vorbeşti despre SIDA e dificil să ţii lucrurile în echilibru. Aşa cum e şi pentru personajul interpretat de McConaughey, care reuşeşte să-şi depăşească meschinăriile pentru a ajuta un grup de oameni cu care nu are în comun decât boala.
seară de film
Filmul de azi l-a propulsat pe scenaristul şi regizorul ei în elita cinematografică americană. Pelicula a obţinut 4 premii Oscar, din care două i-au revenit lui Woody Allen. Povestea nu e una deosebită. Doi oameni se cunosc, se îndrăgostesc, se dezîndrăgostesc, se despart. Două lucruri dau, însă, personalitate filmului. Dialogul inteligent, amuzant, autoironic, profund, fără a fi didactic, şi personajele principale, ciudate, inedite, dar, totuşi, familiare. O recomandare pentru cei cu un simţ al umorului ceva mai sofisticat.
