Să mai vedem și o comedie, dar din cele la care nu se râde cu gura până la urechi. Cu un umor ceva mai puțin ostentativ și, deci, nu pentru toată lumea. Veți fi surprinși, poate, de alegerea regizorului pentru rolul principal. Pentru că este o actriță cu un remarcabil palmares de personaje dramatice. Sigur, că nici în acest caz, cea căreia îi dă viață nu e lipsită de o dimensiune ușor psihotică, imatură și depresivă. Dar, hei, cine e complet normal? Charlize Theron se descurcă foarte bine în a juca rolul acestei femei care îmbătrânește, dar nu se decide să se maturizeze!
Citește restul articolului
seară de film
A trecut ceva timp de când Michael Caine n-a mai jucat într-un rol care să-i poată permite punerea în valoare a calităților care l-au făcut cunoscut. O face aici, în acest indie american, ambientat la Paris. E un văduv care nu vorbește boabă de franceză. Întâlnește o tânără profesoară de dans. Între cei se naște… nu e foarte clar ce, dar sigur sunt implicate niște sentimente de iubire nealterate fizic. El vede în ea imaginea fostei soții, ea vede în el… familia pe care n-a avut-o. Apar și copiii lui, oameni în toată firea, cu problemele lor. Și totul se complică. Ies la iveală povești și distanțe și greșeli din trecut. Cum se vor rezolva toate?
Citește restul articolului
seară de film
Un alt regal actoricesc al lui Christian Bale în această dramă scrisă și regizată de David Ayr, scenaristul altui mare succes, Training Day. De data aceasta, nu mai e povestea unor ofițeri de poliție, ci a celor pe care aceștia îi au, de obicei, în vizor. Micii infractori. Care, din greșeală în greșeală, ajung să comită crime și să se înfunde într-o mocirlă din care nu mai pot ieși. Filmul spune povestea a doi prieteni care, deși-și doresc o viață onestă, nu reușeșsc să facă față propriilor tare. O peliculă densă, cu o atmosferă sumbră, pigmentată uneori cu ceva umor, cu o violență mocnită, cu personaje bine construite, față de care ai sentimente ambivalente.
Citește restul articolului
de prin scrieri de demult
3 minute de pauză
De obicei, armele sperie. Și mai mulți oameni în uniformă și cu pușcoace îți pot da frisoane pe șina spinării. Armatele sunt o dovadă a faptului că omenirea e prost croită. Putem aprecia, însă, rigoarea, ordinea și disciplina care le caracterizează. Ei bine, uneori, acestora li se adaugă puțin umor, muzică și o coregrafie bine pusă la punct. Vă invit să luați acum o pauză scurtă pentru a admira rezultatul și pentru a vă binedispune :)
seară de film
Filmul de azi e realizat în stilul inconfundabil al regizorului iranian Asghar Farhadi, a cărui peliculă A separation a câștigat Oscarul în 2012. De data aceasta, povestea se derulează la Paris, dar are cam aceleași ingrediente: iubiri prezente și iubiri trecute, responsabilități și temeri, vinovății și iertare. Scenariul are o premiză simplă: un bărbat se întoarce în Franța, la 4 ani de la despărțire, pentru a definitiva divorțul de soția lui, pentru ca aceasta să se poată remărita cu un om mai tânăr, dar care seamănă destul de mult cu fostul ei partener. Se adaugă poveștile copiilor prinși la mijloc și ale oamenilor care influențează indirect mersul lucrurilor. Ritmul nu e foarte alert, atmosfera destul de apăsătoare, multe elemente specifice mentalităților orientale. Tocmai bun de văzut!
Citește restul articolului
