Sunt convins că nu e ușor deloc să ecranizezi viața unui simbol al națiunii tale! Să poți reda echilibrat existența, frământările, greșelile și reușitele unui astfel de om. Să abordezi cu curaj și profunzime controversele unei perioade esențiale din istoria țării tale. Dacă cineva e în stare de acest lucru, acesta este Steven Spielberg. Care a reușit o frescă amplă, fidelă și amănunțită a unuia dintre cele mai importante schimbări din scoietatea americană. Și nu știu dacă găsea pentru rolul principal un actor mai potrivid decât Daniel Day-Lewis. Un film pentru cei care vor să afle mai multe despre cum să fii lider și cum să pui în balanță toate motivele și efectele unei decizii care afectează pe termen lung un popor! Citește restul articolului
seară de film
Eu nu-mi amintesc de niciun rol jucat prost de Kate Winslet. Fie că era doar o scurtă apariție, fie că se desfășura într-un film mai slăbuț, performanța ei interpretativă domina ecranul. Cu atât mai mult o face în acest regal actoricesc, prilejuit de scenariul acestei pelicule, scris, parcă, special pentru ea. Personajul căruia îi dă viață este o mamă depresivă, al cărei univers, și așa profund dat peste cap, este zdruncinat de întâlnirea un un pușcăriaș evadat. Este o poveste de iubire, dar nu doar atât. E și despre descoperire, culpabilitate, responsabilitate, dorința de a trăi, frică și curaj.
3 minute de pauză
Mulți au văzut, cred, acele performanțe muzicale în care sunt implicate mai multe pahare umplute în varii proporții cu apă. Eu, de exemplu nu știam că această ”combinație” are și un nume: glass harp – harpa de sticlă. La prima vedere pare simplu. freci buricele degetelor de buza paharului și gata, se aude sunetul. Dar sunt atâtea lucruri care trebui controlate pentru a transforma sunetele în melodie, încât nu pot decât să mă înclin în fața talentului celor care reușesc.
unde-i miliția spirituală a facebook-ului?
Președintele Ales a anunțat că pleacă pentru o scurtă vacanță în Statele Unite ale Americii. Treaba lui. Mi se pare normal ca, după 6 luni în care a ajuns de la numărul 2 într-un partid de 17% la numărul unu în toată țara, să aibă nevoie de câteva zile de odihnă. Mai ales că în toată această perioadă a fost obligat să iasă din ritmul lui obișnuit și să accelereze motoarele la turații care vor fi lăsat urme în structura lui de rezistență. Și urmează să preia o foarte serioasă responsabilitate, ceva mai mare decât să decidă câți bani din bugetul unui oraș se duc pe asfaltări și câți pe zugrăvitul clădirilor. Așa că, repet, mi se pare absolut firesc și n-am de ce să comentez un astfel de gest.
rujul
Se opri, se îndreptă de șale și-și ridică de pe frunte marginea baticului de mătase. Îl avea de la ma-mă-sa, care, în pofida refuzului ei, i-l strecurase în geamantan când părăsise casa părintească din satul acela de câmpie dobrogeană, sortit unei lente dar inexorabile desicări umane. Să nu ieși pe stradă ca toate cele, cu capul descoperit, o atenționase. Ignorase cu desăvârșire atenționarea, nu ca să-i facă în ciudă, ci pentru că era hotărâtă să se desprindă radical de șabloanele micii comunități rurale.
pupinklauși, e vremea voastră!
Pentru a onora o tradiție națională veche de multe, multe secole, neîntreruptă, indiferent de regimul care a guvernat țara, mulți români s-au îndrăgostit subit de cel ajuns la putere și simt nevoia nestăvilită de a-și manifesta sentimentele cât mai public cu putință. Dacă se poate, suficient de strident încât să ajungă și la destinatar. Dacă nu, măcar să afle cei din jur că fac parte și ei din iluminata fracțiune a societății care vede ce e de văzut în liderul ales! De soartă, de d-zeu, de popor, mă rog, în funcție de epocă.
