când presa are altă treabă

Când e vorba să inducă panica în populație, presa e pregătită. Titluri bombastice, scrise cu litere de-o șchioapă, tonuri catastrofice și ”dezvăluiri” cutremurătoare. Totul în numele ”datoriei” de a-i informa pe cetățeni. Că e vorba de ”cea mai grea iarnă din ultimul secol”, de ”creșteri colosale de prețuri”, de ”iminentul atac din partea lui Putin” sau de ”invazia musulmanilor”, o anumită parte a mass-mediei oferă muniție tuturor speriaților din ogradă, care abia așteaptă ca temerile lor să fie confirmate de ”jurnaliști”, adică de oamenii aceia informați, imparțiali și echilibrați. Așa că preiau totul nemestecat și-l rostogolesc pe facebook, devenit un fel de modern turn de veghe în care trebuie trase clopotele de alarmă la vederea năvălitorilor!

Când e vorba să domolească spiritele, aceeași presă dovedește, însă, inerții ciudate. Parcă i-ar fi ciudă că nu poate panica pe nimeni. Și i s-ar părea, probabil, un semn de slăbiciune să stingă focul pe care ea l-a ațâțat.

Un exemplu recent îl dă tratarea subiectului refugiaților sirieni. N-a uitat nimeni, cred, frenezia cu care erau arătate imagini cu mase de oameni agitați, cotropind pas cu pas câmpurile și șoselele, gările și orașele vechiului continent. Scenele cu tineri încercând să escaladeze gardurile construite de civilizați la granițele lor i-au emoționat pe unii, probabil, dar sigur i-au îngrozit pe alții. ”Analizele” specialiștilor de prin studiourile de televiziune nu făceau decât să toarne gaz pe foc. Națiunea era gata să se retragă în munți și să pârjolească totul în urmă, pentru a nu cădea în mâinile ”teroriștilor” musulmani care erau cât pe ce să ne cotropească țara. Și, dacă în media tradițională a existat o firavă reținere, datorată mai mult fricii de sancțiuni, pe net isteria a fost generală. În fiecare zi apăreau din neant clipuri sau fotografii preluate de pe site-uri obscure de extremă dreapta, în care ni se ”arătau” musulmani ba violând o englezoaică, ba furând geanta unei franțuzoaice, ba bătând un adolescent neamț. Totul împănat cu ”mărturii” personale ale unor iluștri anonimi despre dificultățile inter-confesionale cu care se confruntă ei zi de zi în comunitățile în care, la rândul lor, sunt imigranți. Pentru (prea) mulți oameni, generalizarea a devenit unitatea universală de măsură. Pentru ei, musulmani înseamnă leneși, refractari la civilizație, dușmani ai creștinilor, partizani ai islamizării Europei și, desigur, habotnici gata să ucidă în numele religiei. Firavele încercări de a demonta manipulările grosolane și falsurile penibile din materialele de propagandă, sau îndemnurile la rațiune și cumpătare în abordarea problemei erau taxate imediat ca adevărate atacuri la fibra ortodoxă a nației și complicitate cu oculta internațională care vrea să distrugă România.

Din păcate, eu n-am văzut refletate de presă evenimente care, poate, ar mai fi produs oareșce fisuri în convingerile pietrificate ale oamenilor și i-ar fi ajutat să privească ceva mai nuanțat ce se-ntâmplă în jurul lor.

De exemplu, ați văzut pe undeva vreo știre despre un marș al musulmanilor șiiți trăitori în Marea Britanie, care, deși se desfășoară tradițional pentru celebrarea nașterii Imamului Hussain (un lider din secolul 7 care a luptat pentru dreptate socială), anul acesta a avut un profund accent antiterorism și anti ISIS? Au fost mii de oameni acolo. Ați văzut pe undeva fotografiile astea? Eu nu cred.

Vi se par puține câteva mii? Ce ziceți de un milion cinci sute de mii? Da, exact, 1.500.000 de musulmani au semnat un document (fatwa) care cere oprirea atacurilor teroriste și stipulează că ISIS, Al-Quaida și talibanii nu sunt organizații islamice. Printre participanții la tradiționalul festival Urs, care se desfășoară lângă orașul indian Ajmer în onoarea unui sfânt islamic, au fost și 70.000 de clerici musulmani din întreaga lume. Și ei au semnat petiția. Știți de ce? Pentru că, spun ei, în Coran scrie că dacă ucizi un nevinovat e ca și când ai omorî întreaga omenire!

Ați auzit de asta? Sunt convins că nu! Știți de ce? Pentru că suntem obișnuiți să gândim și să judecăm lumea și oamenii în alb și negru. Ne e mai ușor să facem față realității complexe dacă aplicăm niște șabloane grosolane, fără nuanțe și subtilități. Ce ne-am face dacă nu i-am putea împărți pe oameni din start în buni și răi, în funcție de religia lor, de culoarea pielii, de naționalitate, de orientarea sexuală? Cum am ști de cine să ne ferim și în cine să avem încredere? Cum? Ar trebui să cunoaștem fiecare om și să-l judecăm pentru ceea ce e el și nu băgându-l într-o categorie cu caracteristici presetate de educație și îndoctrinare religioasă? Ei, asta-i bună!

PS. Știrile sunt luate de aici și de aici, culmea, tot de pe un site britanic. Dar ceva mai de încredere :)

PPS. Click pe poze dacă vreți să le vedeți mai mari!