Și-a fost și Crăciunul. Ca de obicei, emoția a fost propulsată la nivele lacrimogene, ba de filmele cu miracole și multă iubire, ba de colindele difuzate în buclă de toate radiourile, ba de apelurile la bunătate de tip sezonier, ba de copilul ăla care e mai tot timpul singur acasă, ba de cadourile de sub brad. În sfârșit, e timpul trăirilor puternice și al senzației că noi, oamenii, nu suntem chiar niște insule. Până și știrile au fost alese cu grijă pentru a nu strica spiritul sărbătorilor. Probabil, de aceea, gestul unor cetățeni ai orașului Lens a trecut neobservat, cel puțin la noi.
V-am scris aici despre două evenimente ignorate aproape complet de media internațională și, evident, și de-a noastră. Mă rog, din datele de trafic, nici pe voi nu v-au interesat prea mult. Nu știu cum fac eu de mă tot lovesc de astfel de știri. Poate pentru că nu judec lumea în alb și negru :) Așa și acum. Cum, necum, am aflat despre cum și-au petrecut Crăciunul câțiva oameni de religie musulmană din suspomenita localitate franceză. Dormind, vă veți grăbi voi să spuneți, că doar nu e sărbătoarea lor. Nicidecum. Ei bine, cu câteva zile înainte, Ministerul de Interne de la Paris lansase un avertisment privind pericolul unor atentate în timpul slujbelor religioase din noaptea de 24 spre 25 decembrie. Și a cerut o atenție sporită din partea tuturor. Și știți ce? Membrii Uniunii Musulmane a Cetățenilor din Pas-de Calais au luat foarte în serios atenționarea autorităților. Asta nu înseamnă că s-au baricadat în case. Dimpotrivă, grupuri, grupuri, au păzit câteva biserici catolice din zonă, în care se desfășura Liturghia de Crăciun, astfel încât credincioșii creștini să poată participa la ea fără teamă. Ceea ce s-a și întâmplat.
Uitați-vă și la filmulețul cu ce s-a-ntâmplat în acea noapte. Sunt convins că o să vă spună despre spiritul acestei sărbători cel puțin tot atât cât multe din programele televiziunilor noastre. Și poate o să vă gândiți la el data viitoare când cineva va dori să vă mia zgândăre fricile.
Intr-adevar, foarte emotionant gestul lor! Ne face sa ne amintim ca, indiferent de cum IL numim, Dumnezeu e unul singur si…vegheaza asupra noastra! Sa-I multumim!