despre vinovății

În ultimele zile am asistat din ce în ce mai contrariat la mutarea atenției de la principalii vinovați pentru tragedia din clubul Colectiv, adică cei 3 patroni care au pus profitul material mai presus de viețile a zeci de oameni, pe cei, acei indefiniți ”cei”, care le-au permis să facă asta. Așa că toată durerea, toată frustrarea, toată revolta s-au îndreptat împotriva ”corupților”, deși nimeni nu îi poate arăta cu degetul pe bază de dovezi clare ale vinovăției lor. Și eu aștept să aflu dacă există și care le e culpa exactă, pentru a putea cere o pedeapsă pe măsură. Dar nu pot ignora că TOTUL a pornit de cei care care, pentru bani, mulți bani, au ignorat cu bună știință orice reguli de bun-simț, a căror respectare nu trebuia prevăzută în lege și verificată de alții.

Dar am constata cu tristețe că, în mentalitatea multora, un bețivan care se urcă la volan este mai puțin vinovat pentru omorârea unui om pe trecerea de pietoni decât polițistul care, poate, nu l-a amendat data trecută când i-a pus fiola la gură! Un hoț e mai puțin vinovat decât cel de la compania de electricitate care n-a schimbat becurile arse pe o stradă. O prostituată de pe centură care se știe bolnavă de SIDA este mai puțin vinovată decât cei care ar trebui s-o ridice de pe stradă și s-o ducă la secție. Un violator care recidivează e mai puțin vinovat decât un judecător care i-a dat drumul mai devreme din pușcărie.

Ei bine, eu cred diferit. Fără să-i exonerez cu nimic pe cei din urmă (am bolduit pentru cei care, din neatenție, ar putea înțelege altceva din ce-am scris eu!), consider că primii sunt cei dintâi de blamat. Fără ei, existența celorlalți n-ar fi fost necesară. Fără infractori, legile n-ar trebui să fie mai bune, ci ar deveni caduce. Fără ticăloși, n-ar mai trebui să existe instituții care să ne apere de ei. Sigur, nu există societate perfectă și e normal să încercăm să găsim căile potrivite de a o face mai eficientă. Dar nu putem să fim revoltați mai mult pe cei care nu opresc răul decât pe cei care-l provoacă în mod conștient!

Se tot spune că X ar trebui să fie corect, să fie cinstit, să fie responsabil, PENTRU CĂ e plătit din bani publici sau e votat. Cei care gândesc astfel legitimează implicit ideea că acele calități pot fi ”cumpărate”.  Trăim într-o lume atât de pervertită, încât ne așteptăm ca salariul sau funcția să oblige la conștiință. Și atunci de ce ne ultragiază că aceasta, privită chiar de către noi drept o marfă tranzacționabilă, se vinde pentru bani mai mulți?

Eu asta încerc să spun. Privim greșit problema. Ea nu rezidă în prezența în poziții cheie a unora fără scrupule și conștiință. Ci în preponderența lor în societate. Aceștia, cei mulți, dornici de a obține ceva nemeritat, creează premizele existenței celorlalți. Nu invers! Oricâte legi s-ar da și oricât de incoruptibili ar fi cei chemați să le aplice (de unde îi luăm?), ceilalți, cei despre care vorbesc eu, vor găsi mereu mijloace să se strecoare, vor reuși mereu să provoace tragedii. Pentru că oamenii corecți nu vor putea niciodată să-și imagineze toate căile prin care cineva îi poate înșela.

Poate că soluția pe termen scurt e frica. Dar o societate nu se însănătoșește prin frică, ci prin educație. Teama nu naște valori, ci doar îi obligă pe oameni să mimeze că le au. Și, cel mai important, ea te poate împiedica să greșești față de societate și ceilalți, dar nu te poate determina să construiești ceva bun pentru cei din jur, să fii altruist, să te implici, să pui binele comunității mai presus de al tău. Or, din păcate, astea sunt lucrurile care lipsesc cel mai mult României, nu frica de pedepse!