Nu sunt un mare amator de inaugurări, chermeze, ceremonii, mă rog, orice fel de pretext social de a strânge nişte mâini şi de a schimba banalităţi zâmbăreţe. Dar când e vorba de combinaţia liceeni-fotografie, nu trebuie să fiu invitat de două ori. Aşa că nu am ezitat să mă trezesc mult mai devreme decât de obicei :), ca să iau parte la deschiderea Centrului de Educaţie Vizuală, pus pe picioare de prietenii noştri de la Nikon la Colegiul Naţional Ioan Neculce. Un spaţiu de care se simţea nevoia şi care îşi face astăzi binemeritata apariţie. Unul deschis tuturor liceenilor din Bucureşti, care vor avea acces la aparatură şi tehnică de ultimă generaţie şi vor participa la cursuri şi workshopuri.
Category Archives: viaţa cetăţii
am fost cetăţean model, săriţi cu medalia!
Azi sunt mândru de mine! Am răspuns datoriei cetăţeneşti de a fi martor! Îndatorire de mare responsabilitate, după cum se va dovedi. Aşa că aştept medalia şi mulţumirile conducerii oraşului!
Tocmai îmi puneam cumpărăturile în maşină, când se apropie de mine un poliţist. Ca orice om care n-are nimic pe conştiinţă, m-am crispat o secundă :) Dar nu era cazul, nu parcasem pe spaţiul verde de sub betoane, nici nu aveam uitate cauciucurile de iarnă (pentru că am all seson, na!).
dacă prostia ar lătra, ne-ar surzi!
Primarul Oprescu inaugurează un mega adăpost pentru câinii vagabonzi din Bucureşti. Pe banii unor ong-uri! Aşa cum e firesc, de altfel! Nu mi se pare normal să plătesc eu, cetăţeanul, un fel de taxă de protecţie împotriva muşcatului.
O altă asociaţie, „cuţu-cuţu”, dă un comunicat al cărui titlu „Câinii nu sunt evrei ca să fie duşi la Aushwitz” (apropo, lipseşte un “c” din numele lagărului), din dorinţa de a şoca, face o comparaţie halucinantă între soarta patrupedelor care vor fi strânse şi duse în adăpostul cu pricina, şi cea a milioanelor de oameni, asasinaţi în masă de regimul hitlerist, doar pentru că aparţineau unei etnii anume.
ei se-aleg, noi ne-amuzăm
Pentru că se apropie alegerile locale, şi se ştie ce plicticoase pot fi, de azi voi ţine un jurnal de campanie, ceva mai puţin sobru, cu ştiri inedite despre candidaţi, strategii, slogane, evenimente. Şi, desigur, mici comentarii, acolo unde nu mă pot abţine :)
ce promisiuni v-au mai rămas de încălcat?
Da, da, ştiu că sunt idealist! Ştiu că n-ar trebui să-mi fac iluzii. Legate de alţii (nu-i aşa?), în special de politicieni. Mi-o spun mulţi, condescendenţi, ca şi când idealismul şi credinţa în oameni ar fi nişte boli ruşinoase. Şi ca şi cum blazarea şi îmbrăţişarea mentalităţii „toţi sunt o apă şi-un pământ” n-ar spune mai multe despre noi decât despre ceilalţi.
au trecut primele 30 de secunde
Ca să nu existe discuţii, consider un lucru bun venirea USL la guvernare, deşi, eu unul, aş fi preferat să se-ntâmple după nişte alegeri. Dar aşa e politica. Tu te joci de-a ea, şi ea se joacă cu tine.
Dar au trecut deja aproape 4 zile şi eu tot aştept să treacă cele 30 de secunde promise de, înainte de a fi premierul desemnat, Victor Ponta, pentru a vedea lista miniştrilor social-liberali. Şi mă tot întreb dacă e un început bun de „domnie”.
