De fiecare dată când expun public ceea ce consider eu a fi găunoșenia formelor fără fond care au invadat societatea noastră, mai ales în locuri unde pot face mai mult rău decât bine, cel mai des mi se aduc nu contra-argumente (astea sunt greu de găsit odată scuturată realitatea de orice propagandă), ci reproșuri că nu spun nimic și despre ”ăilalți”. Ce, ăilalți sunt mai buni?
Category Archives: viaţa cetăţii
Hai cu victimizarea isteroidă ca să scăpăm nepedepsiți!
Cu mare tam-tam, s-a mai consumat un act din teatrul absurdului mioritic ”Toată lumea vrea ca legea să fie respectată, nimeni nu vrea, însă, s-o respecte!” Ați văzut deja, probabil, filmulețul cu femeia care a făcut circ în buricul Bucureștiului. Pentru cei care n-o știu, povestea e simplă: Respectiva traversează pe roșu (adică încalcă legea, pentru cei care nu știu!). Polițistul o oprește si-i cere actele. N-o bate, n-o înjură, n-o bruschează! Îi cere actele, ca s-o poată amenda, sau poate doar s-o avertizeze.
Delia are dreptate… 95%
Deși e posesoarea uneia dintre puținele voci foarte bune de la noi, Delia a revenit cu adevărat în lumina reflectoarelor (după succesul din adolescență înregistrat cu N&D) abia când a apărut la masa juraților X Factor, și-a vopsit părul în verde și a început să-i cânte mamei ei despre cât de beată e! Adică, a știut (sau s-a priceput cineva din spatele ei) cum să se reinventeze în spiritul anilor pe care-i trăim, superficiali și agresivi, mustind de sexualitate necamuflată și marcați de interpretarea infantilă a dezideratului ”a-ți trăi viața”. De aceea, înclin să cred că mai tot ce are legătură cu ea nu e, de fapt, decât strategie de marketing și publicitate. Ceea ce, până la urmă, e cheia succesului în industria muzicală, mai ales cea românească. Cel puțin, ea chiar are talent :)
Suntem o țară de silvicultori isterici
Pentru că trăiesc mai ales din comenzile primite de la prieteni și alte relații din agenții de publicitate și de alt soi ca să vândă fanilor filme, cafea, bere, chipsuri, țoale, excursii și, desigur, candidați la președinție sau primărie, mulți dintre bloagării de succes din România au senzația că se și pricep. La orice. Politică, economie, industrie, minerit, mediu, transporturi, guvernarea unei țări, administrație locală etc. Așa că, atunci când nu postează poze cu cadouașele primite de la nu știu ce firmă de șampoane sau ciocolată, sunt juriști, ecologiști, spcialiști în business și democrație, legislație și anticorupție. Mai nou sunt și silvicultori. Știu ei sigur că mulți dintre pomii tăiați mai deunăzi pe Kiseleff erau sănătoși tun, fiind vorba, de fapt, de o acțiune malefică a noului primar al capitalei.
Prostul nu e prost destul, dacă nu face și-o petiție
Cred c-a devenit deja celebru graficul acela banal pe care elevii de clasa a 8-a (14-15 ani, deci!) au fost chemați la Evaluarea Națională ”să-l citească” pentru a extrage din el răspunsul la o întrebare simplă. Mie nu mi-a prea plăcut matematica. Mi se părea excesiv de abstractă :) și, implicit, cvasi-inutilă. De altfel, nu m-am mai întâlnit niciodată cu matrici, integrale, funcții trigonometrice. Dar am avut mereu numai 9 și 10, pentru că matematica e logică (odată ce ai acceptat sistemul ei de convenții). Iar problema invocată mi s-a părut demnă de clasa a 5-a!
Nu mai lătraseră de mult
Abia au trecut vreo doi ani în care Bucureștiul scăpase de haitele de câini agresivi. Și, implicit, de gălăgia făcută de ”iubitorii de animale” care au fost nevoiți să se resemneze cu ideea că prețioasele lor substitute de oameni nu mai pot mușca pe oricine îndrăznește să circule pe vreo alee mai lăturalnică, un parc mai pustiu sau o parcare mai întunecată. Deși s-ar fi putut întâmpla chiar și în centru sau pe vreo arteră extrem de circulată. Au trecut doi ani de când pot străbate, pe jos sau cu bicicleta, porțiunea dintre Casa Scânteii și Pasajul Băneasa fără să-mi stea inima-n loc la fiecare mișcare de tufiș. Deși, sincer, și acum mă uit cu multă atenție în jur, fie că sunt pe partea cu benzinăria, fie pe cea cu biserica. Tot de atunci nu mă mai trezesc la 3 dimineața urletele vreunui câine plictisit că nu trece nimeni printre blocuri, să aibă și el cu ce se distra.
