În viața de zi cu zi percepem și evaluăm gesturile sau vorbele celor din jur în funcție de gradul de rudenie, afecțiune sau simpatie care ne leagă de cel care le face/spune sau, uneori, de persoana căreia i se fac/spun. Eu am tendința de a fi mai intransigent cu cei apropiați, dar știu că majoritatea oamenilor nu sunt așa. Astfel, nu e de mirare că subiectivismul acesta funcționează asemănător și când e vorba de oameni politici, artiști sau sportivi. Chiar și așa, cred că ar trebui să existe niște limite ale acestuia, impuse de felul în care suntem construiți ca oameni, ca intelect, ca valori, ca educație, ca experiențe de viață. Dacă nu se manifestă, înseamnă că ceva e putred în propria structură.
Category Archives: viaţa cetăţii
Biciul n-a pocnit!
Voi începe cu o constatare: un an cu Cioloș, cu Iohannis și cu guvernul lor 0, potentați de o propagandă stupidă, imundă și agresivă, a reușit ceea ce n-au reușit 10 ani (!!!) cu băsescu: să dea PSD-ului majoritatea absolută în Parlament. Iar absenteismul masiv a fost un vot de blam nu la adresa vechii clase politice, ci la a acelora care nu au reușit să convingă că reprezintă o alternativă reală, viabilă și curată la aceasta. Și care au arătat că, în spatele sloganurilor nu există decât o imensă impostură, avidă să ajungă la butoane.
Miza acestor alegeri
La prima vedere, s-ar părea că miza oricăror alegeri e câștigarea lor. Da, asta se-ntâmplă în democrațiile bipolare, din ce în ce mai puține. În celelalte, cea mai importantă e obținerea unui număr atât de mare de mandate, încât partidele mici să fie dornice să negocieze cu tine intrarea într-o coaliție guvernamentală. În România anului 2016, cu câteva zile înainte de scrutin, pare că lucrurile sunt lămurite și din acest punct de vedere. PSD e dat ca învingător detașat, iar alianța anunțată deja, nu poate fi făcută decât cu ALDE. S-ar părea că nu mai e nimic în joc. Și, totuși…
S-a fâsâit și manipularea asta
Ce faci când locatarul de la Cotroceni gafează cât casa (mă rog, cât toate casele sale puse una peste alta)? Dacă se limita doar la a ignora Constituția care spune că orice om e considerat nevinovat până la verdictul definitiv al instanței, mai treacă-meargă. Se putea ambala refuzul de a-i invita pe ”penali” într-un fel de ipocrită respectare a unor ”valori” împărtășite de cei pentru care democrația e o vorbă goală. Dar s-a trezit s-o lase la ușă pe primărița capitalei, al doilea om ca număr de voturi din țară și primul din topul încrederii românilor. Tentativele de a pasa răspunderea în altă parte și contradicția flagrantă cu invitarea băsescului au alimentat și mai mult controversa publică, deloc favorabilă puterii. Ceea ce, evident, se va reflecta într-o primă fază asupra procentului pe care partidul Lui îl va lua în alegeri. Deci, ce faci? Pui în aplicare o strategie de avarie, o manipulare grosieră, ușor de asamblat în timpul scurt avut la dispoziție.
M-am săturat de propaganda stupidă!
Cu mult înainte de a lucra în media mi-am descoperit o oarecare abilitate de a identifica rapid bullshit-ul. Adicătelea, simt când cineva încearcă să mă prostească în față (unul dintre lucrurile care mă enervează cel mai tare în lumea asta). Intrând în universul televiziunii, am aflat că formele ceva mai stilate ale tentativelor sus-pomenite sunt propaganda și manipularea. Și am început să le acord multă atenție. În America am avut chiar ocazia să urmez un curs în care erau demontate o mulțime de tehnici, unele mai sofisticate decât altele. Pentru că ei consideră că un jurnalist bun trebuie să înțeleagă mecanismele și efectele comunicării.
Fotografii și poezii deosebite pentru voi
Am ajuns și la ediția a 15-a a celui mai mare concurs de arte pentru liceenii din România, LicArt. Nu-mi vine să cred, vă spun sincer! La cât de dezinteresate sunt societatea românească și instituțiile sale de acest trinom tineri-educație-artă, e un miracol că un astfel de concurs, organizat doar de voluntari (4!) a supraviețuit atâția ani, dând ocazia pentru peste 25.000 de adolescenți să-și arate talentul și dorința de a împărtăși cu ceilalți. Anul acesta au fost peste 1600 cei care, cu poeziile și fotografiile lor, s-au luptat pentru un loc în Tabăra de Creație (desfășuirată la bucurești ăntre 26 și 31 august) și pentru unul din cele 6 premii ale festivalului. Vă invit să-i cunoașteți pe cei mai buni dintre cei mai buni! Admirați-le creaţiile şi împărtăşiţi-le, vă rog, cu prietenii voştri. E timpul să vorbim mai mult despre tinerii deosebiţi de lângă noi! Şi să facem mai mult pentru ei! Vă spun sincer că, după fiecare Tabără, îmi revine speranța că țara asta mai are o mică șansă la normalitate!
