Cu mult înainte de a lucra în media mi-am descoperit o oarecare abilitate de a identifica rapid bullshit-ul. Adicătelea, simt când cineva încearcă să mă prostească în față (unul dintre lucrurile care mă enervează cel mai tare în lumea asta). Intrând în universul televiziunii, am aflat că formele ceva mai stilate ale tentativelor sus-pomenite sunt propaganda și manipularea. Și am început să le acord multă atenție. În America am avut chiar ocazia să urmez un curs în care erau demontate o mulțime de tehnici, unele mai sofisticate decât altele. Pentru că ei consideră că un jurnalist bun trebuie să înțeleagă mecanismele și efectele comunicării.
Întors acasă, am scris o carte despre propaganda și manipularea prin televiziune, am și predat 4 ani la o facultate de jurnalism. Am continuat să citesc mult pe această temă și să fiu foarte atent la fenomenul media de la noi și la modul în care afectează evoluția (sau involuția) societății. Așa că, după 21 de ani de experiență, mă pot considera un specialist în comunicare și, mai ales, în identificarea rapidă și corectă a propagandei, oricât de sofisticată sau simplistă ar fi.
O să spuneți: ”Aha, deci ai învățat să manipulezi!” Da, știu la modul teoretic, dar sunt incapabil s-o fac. Pentru că sunt mult prea sincer și prea direct. În plus, în pofida oricăror evidențe, cred în puterea argumentului și în rezerva de rațiune pe care orice om o are. Și mă iluzionez mereu că, odată explicate lucrurile, celălalt nu trebuie manipulat pentru a pretinde că le-a înțeles.
Am făcut acest preambul pentru a explica celor interesați unele dintre postările/pozițiile mele publice vizavi de evenimente sau oameni la ordinea zilei.
Cred că peste 95% dintre postările mele de pe facebook au mult mai puțină legătură cu politica sau cu oamenii care-o deservesc decât cu propaganda și indivizii care o practică. Nu mă deranjează că un politician sau, mai nou, un tehnocrat, în sfârșit, o persoană publică face sau spune o tâmpenie. Nu m-am născut ieri, nu prea cred în români providențiali și nici în capacitatea societății de a-i emana. Unii sunt mai buni decât alții, unii sunt mai cinstiți, alții mai competenți, alții mai dezinteresați etc. Nu l-am admirat pe niciunul, i-am respectat pe foarte puțini pentru ceea ce au făcut, de cele mai multe ori ca oameni și nu ca ocupanți trecători ai unor funcții. Foarte puțini m-au dezamăgit, pentru că pe foarte puțini i-am crezut mai buni decât sunt. Nu sunt prieten sau amic cu niciunul. N-am glorificat pe niciunul și niciodată nu am îndemnat pe cineva să voteze sau măcar să-l aprecieze pe vreunul. Sau vreun partid politic.
Dar, așa cum spuneam la început, am o hipersensibilitate la propagandă, mai ales la cea stupidă, lipsită de orice nuanțe sau subtilități, la manipularea grosieră, bazată pe minciuni sau pe adevăruri înjumătățite. Mă deranjează mult mai puțin ceea ce eu consider a fi greșeală, incompetență sau impostură (în orice domeniu, politică, televiziune, societate civilă, intelectualitate) decât tentativele penibile ale unora de a le legitima, încercând să mă convingă că ele sunt exact opusul a cea ce se vede de pe lună. Așa cum mă irită încercările la fel de puerile (dar cu mare efect la un anumit gen de public) de a răstălmci lucrurile astfel încât dracul să pară mult mai negru decât e. De aceea, în marea majoritate a cazurilor, eu despre asta vorbesc! Nu despre personajul x sau y implicat, ci despre penibilul celor care încearcă ”să-l vândă” altora, ridicându-i în slăvi calitățile și reușitele inexistente sau de-o mediocritate deplină, sau când, dimpotrivă, explică cum găunoșenia personajului respectiv e doar o iluzie.
Și-atunci reacționez. Iau peste picior cum pot toate pateticele tentative de manipulare pe care le întâlnesc. O să spuneți că postările mele sunt mai mult într-o direcție. Da, dar asta pentru că, în spațiul în care le fac, pe net, propaganda e cam unidirecțională. Internetul a fost cucerit și e dominat copios acum de un aparat de propagandă extrem de bine pus la punct. care se folosește de blogeri și așa-numiții lideri de opinie, influenceri, dacă vreți să fiu cool, pe care-i cultivă cu grijă, hrănindu-le senzația că ei chiar contează. Prin urmare, ofensivei lor extrem de agresive nu le pot răspunde decât cu cu încercarea de a-i lua peste picior, în timp ce le demontez manipulările.
Unii, mai incapabili să înțeleagă bine ce scriu, să sesizeze subtilitățile și nuanțele de care vorbeam mai sus, asimilează demersul meu cu unul politic, evident, în mintea lor, în favoarea celor din cealaltă tabără decât propagandișii respectivi și ”idolii” lor.
După sum spuneam, puțină inteligență, nițică atenție la ce scriu și o doză de bun simț ar fi suficiente pentru a observa că nu e așa. De fiecare dată când îl invit pe vreunul dintre acuzatorii mei să-mi indice măcar o postare sau articol în care am lăudat vreun politician, nemaivorbind de propagandă în favoarea vreunuia, nu primesc niciun răspuns.
Dar, pentru cei care încă au dubii, iată o comparație. Gândiți-vă la un alt gen de specialist, la un medic, de exemplu. Care taxează de câte ori are ocazia, imbecilele luări de poziție împotriva vaccinurilor. Și s-ar găsi indivizi care să-l acuze că face asta pentru că e plătit sau, pur și simplu, amorezat de marile companii farmaceutice producătoare de vaccin.
