La prima vedere, s-ar părea că miza oricăror alegeri e câștigarea lor. Da, asta se-ntâmplă în democrațiile bipolare, din ce în ce mai puține. În celelalte, cea mai importantă e obținerea unui număr atât de mare de mandate, încât partidele mici să fie dornice să negocieze cu tine intrarea într-o coaliție guvernamentală. În România anului 2016, cu câteva zile înainte de scrutin, pare că lucrurile sunt lămurite și din acest punct de vedere. PSD e dat ca învingător detașat, iar alianța anunțată deja, nu poate fi făcută decât cu ALDE. S-ar părea că nu mai e nimic în joc. Și, totuși…
Eu cred că miza reală a acestor alegeri, pe termen mediu, are două trepte. Prima, propulsarea USR-ului în Parlament, pare să fi fost deja escaladată. (Aproape) nimeni nu mai are dubii că partidul născut în urmă cu 6 luni a convins suficienți români că merită să se așeze la masa la care se fac, cel puțin oficial, jocurile. În lipsa oricărui studiu sociologic serios despre cum a fost posibil acest lucru, oamenii s-au obișnuit deja să vadă, în studiourile de televiziune, reprezentanții Uniunii pe picior de egalitate cu cei ai vechilor partide. Ceea ce i-ar face până și pe cei care nu vor vota cu USR să fie mirați dacă aceasta n-ar atinge pragul. Nu mai vorbesc de ceilalți. E ușor de imaginat ce s-ar întâmpla dacă realitatea chiar i-ar ține în afara Parlamentului.
A doua treaptă, ceva mai dificll de urcat, constă în trecerea USR peste pragul de 10%. Insuficient pentru a asigura ajungerea la putere împreună cu PNL, dar destul pentru a provoca reașezări importante pe scena politică, în dauna celui din urmă. Să presupunem că sondajele sunt corecte, PSD și ALDE câștigă alegerile și formează noul guvern. Ca urmare a eșecului său, PNL își pierde conducerea. Într-un partid și așa măcinat de lupte intestine, singurul capabil să împiedice implozia pare a fi Cioloș. care, sunt convins, pentru binele țării, își va asuma ingrata misiune de călăuzire a liberalilor prin deșertul opoziției, cu obiectivul de a construi o forță capabilă să țină piept PSD-ului atât în 2019, cât și în 2020. Și aici devin importante procentele USR-ului. Cu cât mai multe, cu atât le va fi mai ușor membrilor săi să-și negocieze poziții importante de-a dreapta și stânga noului lider liberal. Care este, să nu uităm, mult mai apropiat de aceștia decât de vechii membri ai noii sale formațiuni. Sub imperativul ”schimbării interne”, PNL-ul se va dizolva în noua construcție politică.
Bun, și cum faci asta cu un partid vechi de 6 luni, care n-are doctrină, n-are program, n-are viziune și n-are lideri carismatici sau măcar cunoscuți? Camuflezi toate aceste lipsuri cu un cuvânt puternic manipulator: ”Altceva”. Trimiți în dezbateri tineri a căror unică misie este de a se situa cât mai agresiv cu putință în permanentă opoziție cu orice spun reprezentanții PSD. Neputând propune alternative argumentate, esențială e asocierea lor simplistă cu ideea de ”altceva”. Nu contează că aceasta e vagă și lipsită de orice consistență sau indicii de posibilă performanță. Important e că răspunde unei nevoi acute, dar iraționale, a românilor, obișnuiți să-și repudieze aleșii, la 5 minute după ce i-au votat. Pentru asta e nevoie de un punct de referință cât mai clar evidențiat.
Astfel, acum, vinovată pentru starea lucrurilor din România nu mai e ”vechea clasă politică”, cea care, dacă mai țineți minte, trebuia să plece toată acasă. Și-au dat seama că, pentru o strategie bazată pe ”singur împotriva tuturor” e nevoie de un lider de forță, precum băsescu. Așa că responsabil a rămas unul singur, ușor de identificat și desenat pe țintele oricărui discurs electoral menit să ascundă lipsa proprilor variante de schimbare a lucrurilor: PSD-ul. Iar mesajul e simplu construit, pentru că tehnicile de manipulare de genul acesta au șanse de reușită doar dacă sunt cât mai nenuanțate cu putință: dispare PSD-ul, dispar problemele. Pemtru că USR e ”altceva.” Care, contrapus ”răului” reprezentat de social-democrați, nu poate fi, evident, decât ”bun”. Nu e nevoie de argumente, demonstrații sau alte farafastâcuri pentru a-i convinge pe electori.
În acest moment, pe lângă ”comunicatorii” oficiali ai USR, au fost trimiși la luptă și liderii de opinie aflați la îndemâna celor care construiesc și aplică astfel de strategii. De la Pleșu la blogări, de la moderatori de televiziune la analiști economici. Toți întăresc același mesaj simplu și clar, de data aceasta din postura de ”societate civilă”: PSD – rău, USR – bun. Doar USR! Ceea ce îi va fi de folos mai ales după alegeri, după cum spuneam mai sus!
