Nu puţini au fost cei care, la anunţarea divorţului dintre Duduia şi Cocoş, l-au considerat un prim pas în drumul spre prezidenţialele de anul viitor. Indiferent de unde l-ai privi, fostul soţ n-are alura şi ştaiful unui “prim Domn” al ţării. Mai ales când îl porţi la braţ lângă o geantă Vuitton. Başca, e vârât până peste cap în tot felul de afaceri şi, vremurile fiind ciudate, cu dependenţele DNA-ului mai volatile decât spirtul medicinal, e mult mai înţelept să nu rişti vreo ghiulea de care să-ţi lege duşmanii picioruşul fix în campania electorală.
Category Archives: viaţa cetăţii
bătaia n-ar trebui să fie eveniment monden
O cântăreaţă e bătută de impresarul ei iubit. Evident, e timpul pentru icter teve şi pentru puzderia de paparaţi să-şi ia aparatele foto şi să dea iama în tufişurile din cartier, să mituiască vecinii ca să spună ce habar n-au, e vremea unei noi telenovele. Pe care va trebui s-o stoarcă până la ultima picătură sau până apare un nou divorţ între faimoşi sau o nouă moarte mondenă.
Neamţu dă cu usturoi în Băsescu
După ce-a agitat nevrotic usturoiul, până când spiritele cele rele şi comuniste au bătut în retragere în faţa tătucului de la Cotroceni, Neamţu s-a trezit brusc fără coledzi şi fără vreo recompensă pentru elucubraţiile de dreapta emise pe scenă, în spatele ei, în studiouri de televiziune, pe internet, mă rog, oriunde a fost luat în serios. Asta şi pentru că pasiunea lui adolescentină pentru Codreanu s-a mutat asupra lui Frau Komissar, şi nu asupra Duduii, aşa cum ar fi fost înţelept.
în referendumuri să ne luptăm
Ştiu că nu-i frumos ce fac, şi sunt foarte supărat pe mine pentru asta, dar a sosit timpul să-i dau dreptate şi lui Băsescu. Ştiţi voi, alesul, realesul, suspendatul dar niciodată demisul preşedinte al României. După 6 luni în care a stat cuminte în banca lui de la Cotroceni, mulţumindu-se să boscorodească din când în când, a decis că e vremea să dea un semn de viaţă. Cine crede c-a făcut-o ca să umbrească “vizita istorică” a lui Ponta la Frau Merkel, se înşală. Se ocupase de asta Duduia, anunţându-şi la fix divorţul.
nu s-a schimbat nimic din ce scriam acum 12 ani în Jurnalul Naţional
Jurnalul Naţional împlineşte 20 de ani! Acum 12 (of, of :) ani, în 2001, la rugămintea directorului general, m-am alăturat, pentru o perioadă, ca editorialist (termenul oficial era de publicist-comentator), proaspătului redactor-şef (Vlad Petreanu), în tentativa de a schimba puţin lucrurile la ziar. Aşa că, pentru câteva luni, am scris articole de opinie în, la acea vreme, cel mai citit cotidian quality. Pe atunci termenul chiar avea acoperire, iar cititorii erau numeroşi şi mult mai puţin polarizaţi ca astăzi.
cealaltă Românie, cea care nu e (la) TV
Am o meserie stresantă. Poate nu ea, în sine, ci lucrurile cu care vine la pachet. Mai ales în ultimii ani, să vorbeşti zilnic de crime, accidente, jafuri, violuri, incendii, războaie politice, de becali, bahmuţanca, diaconescu, salam, îţi poate da o stare de disconfort psihic, îţi poate crea o imagine despre societate şi despre oamenii ei, mult mai sumbră şi mai descurajantă decât este realitatea. Din fericire, faptul că dintotdeauna am avut o viaţă şi în afara studioului de televiziune, una în care m-am implicat profund în treburile cetăţii, mai ales în stimularea şi promovarea tinerilor cu talent, cam singurii care mai pot schimba ceva pe tărâmurile mioritice, m-ajută să-mi menţin optimismul pe linia de plutire.
