Aceste rânduri mi-au venit în cap după ce-am aflat că la bac, la proba de limba română (?!?), li s-a cerut să argumenteze importanţa alegerii unui model în viaţă. Când eram mic, mic, nu ştiu ce voiam să mă fac şi nici nu cunosc pe nimeni care să-mi fi pus o astfel de întrebare şi care să fi reţinut răspunsul. Mai târziu, prin şcoala generală, pentru că-mi plăceau istoria şi profesorul care-o preda, m-am gândit să mă fac arheolog… visam să descopăr cetăţi dispărute, morminte secrete, comori incredibile. La un moment dat, am vrut să mă fac actor, dar cum am o memorie extrem de proastă, am abandonat ideea înainte de a-mi da seama de ce-mi venise :)
Category Archives: viaţa cetăţii
recoltă proaspătă de perle la bac
Lume, lume, luaţi de-aici mostre de intelighenţie, proaspete şi calde, abia culese din lucrările de la bacalaureat! Lăsaţi şpaga, că nu asta e problema cea mare a naţiei! Ci concluziile pe care oricine le trage, citind rândurile de mai jos! Aşa că daţi-i drumul şi, după ce vă amuzaţi, bucuraţi-vă sau îngroziţi-vă, după caz :)
– Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea şi prin locuri necurate şi că a murit de sifilis
Nadia, margarina şi preşedintele
Pe vremea lui Ceauşescu, nu prea puneam unt în gură! Că nu se găsea! După Revoluţie, când printre binefacerile capitalismului se număra şi umplerea galantarelor, inclusiv cu produsul abia pomenit, nu l-am mai mâncat pentru că ştiinţa occidentală zicea că e câh, că e de origine animală. Muuult mai bună era margarina, că e pe bază de plante, şi acestea, după cum ştie toată lumea… sunt bune! Sigur, tot atunci am descoperit că soia, ingredientul minune al mezelurilor comuniste şi atât de hulitul simbol al sărăciei, e, de fapt, motivul pentru care japonezii trăiesc 100 de ani şi fac maşini bune şi casetofoane bengoase!
de ce trebuie să facă toţi liceul?
Ura! Procesul de dezalfabetizare a României continuă cu succes şi-n ritm accelerat. Iar efectele nu mai pot fi camuflate nici măcar prin simplificarea până la ridicol a subiectelor de capacitate. Anul acesta, după multe, dar inutile, simulări, 75% dintre absolvenţii de clasa a 8-a au reuşit, cu chiu cu vai, să ia notă de trecere la evaluările naţionale. Procentajul a fost tratat de marea parte a presei ca fiind normal, deci neinteresant pentru titluri galbene. Mai mult, unii jurnallişti îl consideră exagerat de bun, deci tributar unor interese politice. Ca şi când faptul că 25% dintre elevi sunt incapabili să ia 5-ul la un examen cu grad minor de dificultate, ar fi un motiv de mândrie pentru orice guvern! E adevărat că, pe lângă iminentul dezastru de la bac, rezultatele acestea par chiar tonice.
la lamentări suntem mereu mai mulţi de 50%
Ia să ne mai lamentăm noi niţel! Văleu, muică, ne lasă CCR fără de Constituţie primenită în toamnă! Cică e de acord să fie cvorum de 30%, dar abia la anul, pe vremea asta! Deci nu mai regionalizăm România şi nici nu mai punem stemă pe steag în 2013! Credeţi c-o să supravieţuim până-n mai?
nicio tragedie nepolitizată!
Suntem incorigibili. Nu există eveniment, oricât de tragic, la care plebea spectatoare şi reprezentanţii ei vocali, “jurnaliştii”, să nu comenteze, la cald, toate mărunţişurile reale sau inventate. Nimic nu ne mai poate face să tăcem, măcar pentru o clipă, unul lângă celălalt. Suntem fascinaţi de moarte, dar ţopăim greţos în jurul ei, taca-taca, taca-taca, tocând mărunt şi superficial lucruri care se cer a fi discutate la rece, cu înţelepciune şi fără parti-pris-uri politice.
