Pentru că sunt masochist, şi mi-era dor să mai primesc nişte invective de la sensibilii şi delicaţii iubitori de animale, m-am gândit să arunc un ochi (şi-un cuvânt) proaspetei iniţiative a Consiliului local Bucureşti care încearcă să facă puţină ordine în acest haos canin din capitală, de care se plâng toţi, dar pentru care nimeni nu face nimic, aşteptând să pice din cer nişte soluţii miraculoase, pentru care să nu fie nevoit să mişte vreun deget sau să dea vreun leuţ!
Category Archives: viaţa cetăţii
când am devenit atât de grandomani?
Așa-i că v-ați simțit mai români pentru că cineva a dat o căruță de bani ca să poată întinde pe un câmp o pânză imensă în culorile drapelului național? Așa-i că s-a gonflat iar patriotismul în sufletele voastre, copleșite de mândria de a fi contemporane cu o asemenea etalare a măreţiei poporului, capabil, prin reprezentanţii săi, de asemenea gesturi memorabile? Aşa-i că v-aţi considerat mai buni ca libanezii, al căror record l-am depăşit, cu peste 79 de mii de metri pătraţi de infatuare mediatică? Aşa-i că, înlăcrimaţi de câtă iubire de neam aţi respirat pe 27 mai, aţi uitat, dacă aţi ştiut vreodată, că Mihai Viteazul, a cărui Unire o aniversăm în acea zi, a murit trădat de românii lui?
Papa întinde o mână ateilor. Vaticanul îi dă peste ea!
V-am zis eu aici că va fi interesant de urmărit noul Papă. Şi iată că, foarte curând, el face o nouă surpriză turmei sale, desatanizând ateismul şi întinzând o mână celor care respectă legile divine, fără să le fi primit la botez ca sarcină obligatorie şi sub spectrul unor pedepse cumplite. În predica sa de săptămâna trecută, le-a spus credincioşilor că ateii nu sunt automat răi, iar acestora din urmă că, dacă vor face fapte bune, nu vor mai fi consideraţi eretici, tocmai buni de ars pe rug, fie el şi abstract. Şi-a-ncheiat en fanfare: “A face bine nu e o chestiune de credinţă, ci o carte de vizită!”
nimic despre Becali
M-a-ntrebat multă lume de ce nu scriu nimic despre Becali. Cum, nu mă amestec în această isterie generalizată despre încarcerarea celui mai iubit parvenit al ţării, celui mai adulat circar grobian, a celui mai cabotin fariseu, a celui mai grandoman analfabet al naţiei? Ei bine, da, aşa îmi propusesem, să rămân deoparte de furtuna mediatică stârnită de condamnarea lui. Pentru că sunt personaje care, chiar numai pomenindu-le numele, scad nivelul de igienă intelectuală al unui spaţiu. Cu toate astea, un sondaj de “opinie” m-a făcut să mă răzgândesc. Deşi, practic, nu scriu despre Becali, ci despre cei care au răspuns întrebărilor despre acesta.
kitschul şi naţionalismul de paradă
Întâi de toate nu mi-a plăcut melodia. Apoi mi-a displăcut aerul preţios de vedetă galactică al interpretului, descoperit peste noapte de Antena 3 şi promovat strict pentru a-i face în ciudă Turcescului rival. Despre voce nu mi-am dat cu părerea, pentru că nu mă pricep, dar, subiectiv, desigur, mi s-a părut forţată şi departe de claritatea şi naturaleţea altor contratenori pe care i-am auzit ocazional.
Mungiu nu merita aşa ceva!
După cum spuneam şi aici, de vreo 25 de ani nu mai sunt naţionalist :) Mă rezum la a fi patriot. Asta înseamnă şi că nu am sensibilităţi bolnăvicioase vis-a-vis de răutăţi sau lipsă de respect la adresa ţării mele sau a populaţiei sale, manifestate prin stereotipuri superficiale şi generalizări stupide. Dar măgăria pe care i-au făcut-o regizorului Cristian Mungiu doi proşti de la o televiziune franceză m-a enervat destul de tare!
