Deja e clar! Dacă nu intervine nimic în următoarele 4 zile, dacă nu apare vreo dezvăluire uluitoare despre vreunul dintre candidați, dacă nu se răzgândeșe Monicuța și anunță că-l votează pe Ponta, cel mai important subiect dezbătut în această campanie electorală va rămâne votul din diaspora. Dă-le naibii de programe, viziuni, reușite personale, pietre de moară și puncte slabe din CV-urile candidaților. Trebuie redus totul, sau, dimpotrivă, exagerat totul, la câteva mii de voturi ratate din cauza proastei organizări. Dacă mă întrebați pe mine, cred că totul e pregătit pentru a justifica un ”euromaidan” autohton, dar sper sincer să mă înșel!
Câte înjurături și acuzații aberante am primit zilele astea de la expații ”anticomuniști”, supărați că nu sunt lăsați să-i salveze de apocalipsă pe cei cu 4 clase, rămași în țară, n-a mai văzut blogul ăsta de la articolele despre ”iubitorii” de animale cărora nu li se mișcă niciun mușchi pe față când un copil e omorât de maidanezi și de la cele despre habotnicii religioși, care măsoară meritele unui om după numărul de cruci făcute într-un minut, în fața unei biserici. Același gen de talibanism agresiv și imun la orice fărâmă de rațiune sau decență.
Cu mult înainte de alegeri au fost aruncate pe piață zvonuri despre intenția guvernului de a reduce drastic numărul de secții de votare din străinătate, unde viețuiesc cei mai luminați români, nespălați pe creier de Antena 3 și necumpărați de PSD cu un kil de mălai. Ținând cont că, în 2009, aceștia au decis, practic, președintele, miza era importantă: obținerea a două efecte complementare, atragerea la urne a expaților, speriați că nu li se va permite să-și exprime opțiunea, și pregătirea terenului pentru strategia din 2004, cea cu acuzațiile de fraudă majoră, niciodată demonstrată.
Să lăsăm la o parte caracteristica profund umană de a considera că proști sunt, întotdeauna, ceilalți, și să ne concentrăm pe specificul ei mioritic. Pentru că românii (ca populație, nu individual), nu au o tradiție în gânditul cu creierele din dotare, ci, mai degrabă, o istorie plină de pupat condurul feluriților tătuci, alogeni sau autohtoni, proces în timpul căruia asimilau și convingerile potrivite, catalogarea celorlalți drept proști sau deștepți nu are nicio bază rațională obiectivă. Singurul criteriu folosit este gradul de similitudine dintre gândurile, motivațiile și deciziile acestora cu cele proprii.
Am fost întrebat de mai multe ori de ce nu m-am implicat (scriptic) în această campanie electorală, așa cum am făcut-o în ultimele 3 sau 4. Nu mă gândisem la asta dar, într-adevăr, am comentat foarte puțin pe această temă. Am fost mai mult un martor care, din când în când, a taxat pe facebook vreo gogomănie a candidaților. Mai mult, nici nu simt, pe măsură ce se apropie data alegerilor, impulsul de a-i convinge pe concetățenii mei să meargă să voteze, indiferent cum, dar să meargă. Ba, dimpotrivă, au început să mă deranjeze campaniile care te îndeamnă să nu-i lași pe ”proști” să decidă în locul tău. Uitând că tot ei ni l-au adus pe TB pe cap și ni l-au ținut acolo 10 interminabili ani.