noii mei fani, expații ”anticomuniști”

Câte înjurături și acuzații aberante am primit zilele astea de la expații ”anticomuniști”, supărați că nu sunt lăsați să-i salveze de apocalipsă pe cei cu 4 clase, rămași în țară, n-a mai văzut blogul ăsta de la articolele despre ”iubitorii” de animale cărora nu li se mișcă niciun mușchi pe față când un copil e omorât de maidanezi și de la cele despre habotnicii religioși, care măsoară meritele unui om după numărul de cruci făcute într-un minut, în fața unei biserici. Același gen de talibanism agresiv și imun la orice fărâmă de rațiune sau decență.

Și de ce? N-am făcut decât să-mi manifest frustrarea că niște probleme reale, apărute la secțiile de votare din străinătate, au fost folosite ca muniție de mașinile de propagandă din țară. Mulți dintre cei afectați de bulibășeala de la ambasade sunt sigur că ar susține sus și tare că ei fac parte din minoritatea luminată, care nu se lasă nici manipulată, nici folosită în acest sens. De obicei, genul acesta de oameni sunt cei mai vulnerabili la tehnici de manipulare.

Am venit cu dovezi și argumente că vinovatul pentru situațiile care le-au trezit nemulțumirea justificată trebuie căutat în altă parte. Legea organizării alegerilor e clară și arată exact cui și ce responsabilități revin. Nu mai reiau, că e inutil. Am constatat iar că mulți citesc în diagonală sau, pur și simplu, nu dau nicio atenție semnificației cuvintelor. Eu vorbesc despre ”cabine”, ei înțeleg ”secții”. Eu spun că mi-e silă de cei care-i folosesc, expații înțeleg că mă refer la ei. Eu încerc să demontez manipularea grosieră, ei îmi spun că vreau să ascund existența cozilor! Eu le propun un exercițiu de logică elementară, ei mă acuză că sunt plătit de Ponta! Da, pe acești oameni îi consider proști sau rău intenționați. Sau și una și alta. Și nu mă jenez să le-o spun, pentru că nu suport tupeul și lipsa de bun simț a celor care intră în casa mea ca să-mi verse lături în cap! Evident, tot ei se dau victime, pentru că sunt incapabili să înțeleagă că ei sunt agresorii veniți pe blogul meu să mă jignească pentru ce scriu în el.

Mi-au venit cu argumentul că ”blogul e spațiu public”. Și un parc e spațiu public. Asta nu înseamnă că ai voie să rupi florile, să faci pipi pe alei, să sfărâmi băncile sau să-i înjuri pe cei care le îngrijesc! Sau, dacă îți permiți asemenea libertăți, pregătește-te să fii amendat!

PS. Nu am ascuns că am dubii serioase că toți cei care trăiesc departe de țară sunt buni cunoscători a realității de aici și ai adevăratelor defecte și calități ale candidaților, nu cele ”traduse” de prietenii de pe facebook și de organele de presă de la care ei și rudele rămase în țară se informează. În continuare nu cred că e moral ce s-a-ntâmplat în 2009, când voturile din diaspora au răsturnat voința celor nevoiți să trăiască 5 ani cu efectele acestui lucru. Dar despre asta se poate discuta civilizat, cu argumente!