Doamnă Udrea, dragă Duduie, încep prin a spune că, lăsând la o parte senzațiile proprii, dezvăluirile din presă și părerile procurorilor, eu nu te voi considera vinovată de furt decât după o sentință definitivă a instanțelor. Pentru că eu nu sunt de dreapta, deci chiar cred că o societate nu poate funcționa bine decât dacă are reguli pe care să le respecte toți. Iar prezumția de nevinovăție trebuie aplicată și persoanelor pe care le antipatizezi. Nu sunt convins nici că încarcerarea ta preventivă este justificată sau își merită, măcar, numele.
Category Archives: viaţa cetăţii
numai în România (10)
Știți că se spune că nu sunt posibile călătoriile în timp. Cel puțin deocamdată. Ei bine, cine afirmă asta n-a fost în România. Pentru că, altfel, ar fi constatat cum, brusc, în funcție de locurile pe care le vizitează, poate trece în aceeași zi de la evul mediu la secolul 21 și vicervesa. Și, desigur, poate ateriza în oricare perioadă dintre acestea. Ba chiar, ținând cont că și romanii aveau toalete mai moderne decât unele din privatele de la periferia capitalei, am putea spune că un vis poate deveni realitate pentru pasionații de science-fiction.
justiția, între circul mediatic și blândețea față de criminali și violatori
Spune-le oamenilor ce vor s-audă și repetă-le-o de foarte multe ori. Două tehnici de manipulare care, combinate, asigură succesul în majoritatea cazurilor în care vrei să ”convingi” o masă mare de cetățeni de ”adevărurile” tale. După care, stai relaxat pe spate, pentru că ei le vor duce mai departe și le vor apăra virulent, ca și când ar fi emanația propriei gândiri argumentate. Cam așa a făcut regimul ultimilor 10 ani cu Justiția. Folosită ca armă împotriva adversarilor și sprijin pentru păstrarea funcțiilor și a privilegiilor. Dar, mai ales, utilizată ca fetiș în propaganda deșănțată a fabricii de zgomote cotroceniste.
hai sictir, imundule, cu “Românica” ta!
Cât ai fost locatar la Cotroceni, că președinte n-ai fost, cu adevărat, niciodată, așadar, cât timp impostura ți-a permis să-i prostești pe idioți cu lupta ta împotriva corupției, împotriva statului ticăloșit, pentru independența justiției, ți se umplea gura când pomeneai de țărișoara pe care erai chemat de divinitate s-o ferești de bau-bau. Nu mai pridideai încercând să articulezi coerent cuvinte mari, precum “Popor”, ”Constituție”, ”România”. Te băteai cu sticla-n piept în fiecare zi cum le aperi tu împotriva tuturor, cum oamenii răi nu te lasă și, practic, ești obligat să te sacrifici pe altarul patriei pentru a ne face binele cu forța.
primul discurs prezidențial din ultimii 10 ani!
Nu l-am votat! Pentru că n-am crezut că este varianta cea mai bună pentru România. Și, sincer, vor trebui să se-ntâmple muuulte lucruri pentru a-mi schimba opinia. Dar, pentru că sunt un om rațional, n-am cum să nu remarc public: discursul lui Iohannis la 100 de zile de la preluarea mandatului a fost unul prezidențial! Așa cum România n-a mai auzit de la Cotroceni în ultimii 10 ani! Sigur, distanța de la vorbe la fapte e mare și, dată fiind experiența din ultimul sfert de secol, s-ar putea să nici nu fie parcursă. Dar schimbarea față de stilul imund al înaintașului său este extrem de binevenită!
despre dubla măsură și propagandă
Hai să spun din start, deși știu că nu va conta: Șova nu se numără, nici pe departe, printre simpatiile mele politice. Și, ca specialist în comunicare, știu și de ce e atât de antipatizat de telespectatori. Și mai știu și cum, deși nu este normal, asta influențează judecățile de valoare asupra persoanei reale (pe care n-am întâlnit-o în viața mea) și, mult mai grav, asupra învinuirilor care i se aduc. Pentru marea masă a oamenilor, lucrurile sunt simple: ”nu-mi plăcea individul, sigur e vinovat de ce este acuzat” sau ”îmi place, n-are cum să fi făcut ce spun ăia”. Și asta e valabil de la cea mai apropiată rudă până la un personaj pe care îl știi doar de la televizor. Și dacă luăm în calcul și neînțeleapta vorbă strămoșească ”nu ieșea fum, dacă nu era foc”, e ușor de înțeles senzația unei bune părți a românilor că senatorul e vinovat și că Parlamentul vrea să-l facă scăpat. De unde și reacția de frustrare împotriva acestuia din urmă.
