Ştiţi că românii sunt generoşi şi darnici, şi se gândesc mereu la ceilalţi, nu? De exemplu, ţi-ar împrumuta cu tot dragul o ţigară. Cum intri la el în casă, sare să împartă cu tine din rezerva strategică de alcool, indiferent sub ce formă s-ar prezenta. E gata să se roage pentru tine şi pentru sănătatea ta. Şi, dacă îl prinzi într-o zi bună, poate chiar aprinde o lumânare pentru tine, la secţiunea viilor. Totul ca să fii sănătos şi durabil. Un singur lucru nu prea face românul: să doneze sânge. Asta nu, pentru că se ştie că sângele nu se regenerează, cât ai, atâta e. Şi nu vrea nimeni să rămână fără.
Category Archives: specimene şi mentalităţi
de la vlădică până la opincă, acelaşi jeg
Ieri, două întâmplări, aparent fără nicio legătură, mi-au reamintit de ce România e acolo unde e. N-are niciun rost să repet aici epitaful unei naţiuni cu potenţial, dar care se scaldă, în ultimii zeci de ani, în subsolurile istoriei şi civilizaţiei. Aşa că vă las pe voi să apreciaţi situaţia actuală a ţării şi eu o să vă povestesc doar ce m-a făcut să-mi doresc ca ea să fi fost altfel!
am învins un taximetrist :)
N-o să mă contrazică prea mulţi, bănuiesc, dacă spun că taximetriştii nu sunt cea mai civilizată “specie” de cetăţeni din oraşul lui Bucur. Eu apelez atât de rar la serviciile lor, încât singurele nemulţumiri în calitate de client le-am avut vis-a-vis de faptul că unii aşteptau să-i rog eu să stingă ţigara. Ca şofer, însă, m-am lovit de multe ori de modul haotic în care conduc taximetriştrii şi de totala lipsă de respect şi interes pentru “ceilalţi participanţi la trafic” :) Ca pieton nu am avut niciodată probleme cu ei… Până azi.
vreau ca şi “iubitorii” de animale să plătească!
Am tot respectul pentru adevăraţii iubitori de animale. Cei care fac voluntariat la adăposturi, se agită să strângă mâncare şi alte lucruri necesare îmbunătăţirii vieţii câinilor de acolo, dau bani din buzunar pentru a duce la veterinar vreun căţel sau vreo pisică lovită sau rebegită de frig. Cei care adoptă madanezi şi le oferă în casele lor condiţii normale. Nu am, însă, niciun fel de înţelegere sau toleranţă faţă de istericii pentru care viaţa unui copil înseamnă mai puţin decât a unui câine, care se agită toată ziua pentru a păstra animalele pe străzi, care blesteamă pe oricine susţine găsirea unei soluţii pentru oraşe civilizate, care dau vina pe victime pentru agresivitatea unor madanezi. şi ne sfătuiesc pe toţi să mergem cu mâncare în buzunare, pentru a ne cumpăra trecerea liberă prin zonele populate de animale.
fuga cu învăţătorul la psihiatru!
Românii, populaţie cu dragoste de carte, îşi trimit copiii la şcoală, cu speranţa că aceştia vor învăţa să scrie şi să socotească şi vor creşte oameni mari, frumoşi şi drepţi, cu salariul minim pe economie. Cei care nu reuşesc, cresc bogaţi sau intră în politică şi în show-bizul tabloid. Când colo, la ore li se dă să scrie după dictare din Ştirile de la ora 5. Sau, ca să fim corecţi, de la orice oră, de la orice televiziune din România.
Gică, tu nu eşti mai puţin vinovat. Dimpotrivă!
Ştiu că iar o să iau şuturi în fund şi înjurături de la naţionaliştii adevăraţi, dar ce să fac, nu mă pot abţine, înainte de a fi român sunt un om cu nişte valori, aşa că trebuie să spun că nu cred că talentul la fotbal ţine loc în viaţă de integritate, cinste şi onoare. Şi nici nu scuză lipsa acestora. Desigur, mă refer la Gică Popescu şi la condamnarea lui la puşcărie, într-o companie departe de a fi selectă, dar de care n-a avut probleme să se bucure atunci când asta aducea bani şi, peste ei, alţi bani!
