Category Archives: specimene şi mentalităţi

despre firesc, sau de ce trebuie evidențiat când dai de el

Eram supărat pe cei de la ALTEX de vreo 9 ani. De când am vrut să cumpăr un home cinema dintr-un magazin de-al lor de la Obor și, după ca m-am asigurat la telefon că mai au pe stoc, m-am dus până acolo. M-au lăsat să aștept vreo jumătate de oră înainte de a-mi aduce din depozit un produs vai de mama lui, uzat și plin de praf, care fusese expus pe raft, probabil. Mi-am promis atunci că nu le mai calc pragul niciodată. Și m-am ținut de cuvânt până deunăzi. Ei bine, spre surprinderea mea, nu-mi pare rău că am făcut-o!

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii

numai în România (9)

De câțiva ani încoace, în vocabularul românilor a intrat un nou cuvânt: anvelopare. Sau, mai ca în documentele oficiale, izolare termică. Toți cei care stau la bloc visează la căptușeala aceea de polistiren care să le reducă facturile la încălzire. Primarii promit în campanii că o să rezolve tot orașul sau sectorul, pe banii statului sau ai UE. Și oamenii îi votează, pentru că au auzit ei de la prieteni că e adevărată chestia aia cu întreținerea mai mică. Deocamdată nu știm cât o să dureze lucrările făcute și dacă, nu cumva, în câțiva ani, vreun vânt mai puternic nu va desprinde de pe fațade plăcile tencuite și vopsite în toate culorile curcubeului.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii

“DPD” = câh!

Nu suport capitalismul românesc şi afaceriştii mioritici. Singura lor preocupare e cum să facă bani cât mai mulţi din produse şi servicii cât mai proaste. Mai mult, chiar şi filialele autohtone ale coloşilor multinaţionali se comportă cu totul altfel decât şi-ar permite în alte părţi. Iar angajaţii acestor “antreprenori” sunt croiţi după chipul, mentalitatea şi metehnele patronilor. Pentru ei clientul este acea muscă deranjantă cu care trebuie să aibă de-a face, din când în când, şi căreia trebuie să-i recite papagaliceşte nişte, vezi doamne, reglementări interne. Pe ei nu-i interesează să rezolve o problemă apărută din cauza lor, ci să paseze responsabilitatea pe cel care dă banii, dacă se poate, sau pe sfântul duh, dacă nu. Şi nu te poţi plânge nicăieri, pentru că ei n-au încălcat nicio lege, decât pe cea a bunului simţ şi pe cea care guvernează în ţări civilizate raportul client plătitor – prestator de servicii.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi

numai în România (8)

Nu ne mirâ foarte tare știrile despre golănași care iau mașina babacului la o plimbare, chiar dacă nu au carnet. Sau nici 16 ani. Uneori ele sunt însoțite de imagini dramatice cu fiare contorsionate și cadavre întinse pe câmp. Nici când auzim de vreun cocalar care gonește cu merțanu’, chiar dacă a picat mereu la examenul auto, nu ridicăm prea mult sprânceana. Într-o țară în care uciderea unor oameni pe șosele se pedepsește prea rar cu închisoarea și mai niciodată cu ridicarea dreptului de a șofa, să conduci un vehicul fără să ai în buzunar micuțul dreptunghi de plastic roz pare o copilărie și nu o încălcare gravă a legii.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii

cel mai vinovat nu e jegul, ci cei care închid ochii şi tac!

Pentru început, iată (potrivit procurorilor) un fragment de discuţie între şefa Centrului de transfuzii sanguine din Slobozia, Cristiana Stoian, şi o asistentă.

 T.C.: Avem nevoie de o pungă de sânge pentru o fetiţă de 13 ani care a suferit o intervenţie chirurgicală. Au deschis-o şi are burta plină de sânge.
Cristiana Stoian: Eh, na. Şi? Nu, pentru că nu s-a stabilit nivelul hemoglobinei. Vorbeşte cu rudele fetiţei. Sunt de culoare?
T.C.: Da, sunt de etnie romă.
Cristiana Stoian: Ah, sunt de culoare.. şi de culoare. Nu-i trebuie sânge, lasă-l acolo… Când i-o scădea sub 7 (nivelul hemoglobinei), atunci.
Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi

numai în România (7)

De obicei, poveştile de la această rubrică au şi o doză de amuzament. Reflectă tare ale populaţiei autohtone care pot trezi şi zâmbete prin absurdul sau penibilul lor. De data aceasta, situaţia e diferită. Pentru că e dramatică. Pentru că aşa ceva n-ar trebui să se întâmple nicăieri în lume, cu atât mai puţin într-o ţară europeană. Pentru că, înainte de a evada pe meleaguri străine în căutare de respect pentru profesionalismul lor, unii medici ar trebui să se întrebe dacă îl merită. Şi dacă ei l-au arătat pacienţilor lor, aşa cum le cere nu doar statutul, ci şi calitatea de om.

Citește restul articolului

Categorii: specimene şi mentalităţi, timeless, viaţa cetăţii