Anumite idiosincrazii care mă împiedică să dau bani ca să văd dacă nu cumva o să-mi placă nişte experimente cu pretenţii teatrale făcute în decor simbolic cu nişte texte asezonate “publicului” contemporan, m-au privat în ultimii ani de contactul direct cu aşa numitul “teatru independent”, adică cel care se desfăşoară, de obicei, în acompaniament de pahare şi în atmosfera misterioasă a vălătucilor de fum de ţigară. Aşa că scoţianul din mine, dornic de experienţe culturale neconservatoare, s-a bucurat când a aflat că un mall are iniţiativa de a plăti nişte tineri (presupun) actori şi regizori pentru a-şi prezenta creaţiile unor spectatori dornici de sampling cultural. Ce alt prilej mai bun de a petrece o sâmbătă seara, într-un spaţiu neconvenţional, urmărind o piesă de teatru care nu poate decât să-ţi deschidă apetitul, pentru ca, data viitoare, să şi plăteşti pentru o experienţă similară?
Category Archives: anacronic
expresii care mă scot din sărite!
Cred că toţi avem câteva expresii care ne enervează. Mai ales când sunt nişte şabloane lingvistice, fără nicio acoperire logică, preluate mecanic de la părinţi sau televizor. Dar pe care mulţi le folosesc mai ales când vor să iasă neşifonaţi dintr-o situaţie mai dificilă. Ei bine, iată-le pe cele care mă irită pe mine cel mai tare. Ordinea e aleatorie :)
nu contează ce-ai în cap, ci ce diplomă ai să arate asta!
Am dat întâmplător peste o ştire interesantă, dar veche, de dincolo de Ocean, care, aici, în ţara imposturii, nu a ajuns. Suntem atât de obişnuiţi cu cei care se pretind a fi ceea ce nu sunt, cu atâtea “vedete” de carton şi silicon, cu atâţia “intelectuali” de mucava, cu atâţia lideri de opinie ale căror obiectivitate, inteligenţă şi cultură generală au ceva în comun cu genunchiul broaştei, încât am ridica sprâncenele a mirare doar dacă, să zicem, s-ar afla că gonflabila omniprezentă la televizor e, de fapt, bărbat. Dar să vă spun despre ce e vorba…
ciobanule, o femeie amărâtă, dar cinstită, nu găseai să ajuţi?
Nu e un secret că ciobanul-deţinut-fost-deputat-liberal nu se numără printre simpatiile mele. Aş spune că, dimpotrivă, este una dintre cele mai nocive prezenţe publice din România ultimilor 25 de ani. Din cauza “modelului” de succes şi viaţă pe care, cu ajutorul televiziunilor, l-a făcut deziderabil în rândul celor cu mai puţină carte şi insuficient creier. Acum se bagă iar singur în seamă şi pozează din nou în generosul creştin, miluind cu 20.000 de lei hoaţa graţiată de băsescu. N-o să discut acum despre gestul locatarului de la Cotroceni, nici despre justeţea unor condamnări aspre pentru furtul unor flori. Şi nici despre motivele care au împins-o pe femeia respectivă să încalce legea, deşi avea acasă doi băieţi de 18 ani, care ar putea să muncească.
o zi aberantă în compania Statului
Eu nu prea ies prin oraş. Decât rar şi, în principal, cu treburi. Bucureştiul nu e un spaţiu care să te îmbie la cutreierat, aşa că mă rezum la strictul necesar. Azi a fost una dintre zilele acelea în care am fost nevoit să iau iar contact cu civilizaţia dâmboviţeană. Aşa că 3 ore petrecute în acest univers spaţio-temporal mi-a “făcut plinul” pentru mult timp de-acum încolo :)
jurnalist vs. blogger
Sunt printre nu foarte mulţii bloggeri proveniţi din rândul jurnaliştilor. De aceea, m-am confruntat uneori cu atitudini şi concepţii care dovedeau o oarecare confuzie a cititorilor privitoare la diferenţele dintre cele două ipostaze. La unele analize şi articole de opinie mi se reproşa că nu sunt “jurnalist”, adică neutru şi echidistant. Am tot vrut să scriu pe tema asta, să explic diferenţele. Din fericire, acum am avut ocazia s-o fac la invitaţia unei masterande la Jurnalism Tematic, Universitatea din București. Răspunsurile mele la întrebările ei ar urma s-o ajute într-un proiect numit „Jurnalist vs. Blogger – aspecte identitare”. Iată-le:
